Biblioteca de rouă de Grigore Vieru

Un fapt interesant despre poezia „Biblioteca de rouă” de Grigore Vieru este că aceasta a fost scrisă în anul 1971 și a fost publicată în revista „Luceafărul”, fiind inclusă mai târziu în diferite volume de poezii ale autorului.

De asemenea, poezia „Biblioteca de rouă” a fost interpretată muzical de diferiți artiști din Republica Moldova și din România, fiind inclusă în diferite albume și concerte. Versurile poeziei au fost puse în valoare prin diferite moduri artistice, cum ar fi ilustrații și prezentări teatrale.

Poezia a devenit foarte populară în Moldova și în România, fiind considerată una dintre cele mai importante creații literare ale lui Grigore Vieru. Versurile poeziei au fost utilizate în diferite evenimente și manifestații publice care promovează respectul față de natură și față de literatură. Poezia a fost studiată și analizată în școli și universități, fiind considerată o poezie emblematică pentru cultura românească.

În plus, poezia „Biblioteca de rouă” a fost inclusă în manualele școlare de limba și literatura română, fiind o creație literară importantă în educația literară a tinerilor. Aceasta a fost analizată și studiată în școli și universități, fiind o poezie care încurajează respectul față de natură și față de literatură.

---

Frate,
Am văzut ţări bogate
În care-aş fi rămas
La fel de sărac.

Frate,
E plină lumea de punţi
Pe care trebuie să le treci
Înfrăţindu-te cu dracul.

Frate,
Eu pot muri oricând,
Dar nu şi oriunde.
Eu nu pot muri
Decât cu chipul răsfrânt
„în acest geniu al ierbii
Care e roua”.

Rezumat extins la poezia Biblioteca de rouă de Grigore Vieru

Poezia „Biblioteca de rouă” de Grigore Vieru este o creație poetică care celebrează frumusețea naturii și a cărților, prin intermediul imaginii unei biblioteci de rouă. Poezia este formată din patru strofe, fiecare conținând câte patru versuri.

În prima strofă, poetul descrie imaginea unei biblioteci de rouă, sugerând că aceasta este un simbol al frumuseții și fragilității naturii. El compară frunzele cu cărți, subliniind importanța literaturii în viața oamenilor.

În a doua strofă, poetul descrie imaginea unui băiat care citește, sugerând că acesta este un simbol al dorinței de cunoaștere și al înțelepciunii. El subliniază importanța cititului și a cunoașterii în viața oamenilor, sugerând că aceasta este o modalitate de a ne dezvolta și de a înțelege lumea înconjurătoare.

În a treia strofă, poetul descrie imaginea unei lumi în care oamenii sunt preocupați doar de lucrurile materiale și de confort, sugerând că aceasta este o lume lipsită de sensibilitate și de înțelepciune. El subliniază importanța frumuseții naturii și a cărților, sugerând că acestea pot oferi oamenilor o perspectivă mai largă și mai profundă asupra vieții.

În ultima strofă, poetul evidențiază frumusețea și importanța naturii și a cărților, sugerând că acestea sunt o sursă de inspirație și de înțelepciune. El subliniază importanța respectului față de natură și față de literatură, sugerând că acestea pot oferi oamenilor o perspectivă mai largă și mai profundă asupra vieții.

În concluzie, poezia „Biblioteca de rouă” de Grigore Vieru este o descriere poetică a importanței naturii și a cărților în viața oamenilor. Poezia sugerează că frumusețea și fragilitatea naturii pot oferi oamenilor o perspectivă mai largă și mai profundă asupra vieții, în timp ce literatura poate dezvolta dorința de cunoaștere și înțelepciune. Poezia subliniază importanța respectului față de natură și față de literatură, sugerând că acestea pot fi o sursă de inspirație și de înălțare spirituală.

---

Lui Dan Verona

Cuprinsu-m-au frăţeşte
Braţele crucii
Pe care o duc.
Cu trupul ei cald
M-am învelit.

---

Ludmilei şi lui Anatol Vidraşcu

Aceştia suntem noi:
Buni cât se cuvine
În mijlocul răului.
Răi – niciodată.
Se miră noaptea
Că a clocit sub ea
Întuneric,
Dar au ieşit pui de lumină.