Bătrân de Adrian Păunescu

Un fapt interesant despre poezia „Bătrân” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost publicată pentru prima dată în volumul „Rugă pentru părinți”, apărut în anul 1983. Volumul a fost una dintre cele mai cunoscute și iubite cărți ale autorului, datorită mesajului profund uman și a limbajului poetic sugestiv. Poezia „Bătrân” a fost una dintre cele mai populare poezii din volum, fiind recunoscută ca o creație poetică profund emoționantă și plină de sensibilitate.

---

Prea târziu te-am întâlnit în viață
Ca să pot să stau de veghe până-n zori,
Brațele pe sânii tăi mi-ngheață
Ars prea mult ca să nu mă omori.

Totul e așa cum se cuvine
Numai eu n-am nici un rost pe-aici
Chiar atunci când simți că-ți este bine
Înlăuntrul clipei noastre mici.

Pofta mea te ține-n ea întreagă,
De lumina ta marcat rămân,
Doar un fel de-avertisment mă leagă
De obsesia că sunt bătrân.

Sunt bătrân și te iubesc, pierduto,
Și mă tem de stilul tău perdant,
Calendarul ziua ți-a făcut-o
Din aceste clipe de neant.

Sunt bătrân, iubirea mea-i prea nouă
Și nu-i cale să întineresc,
În zadar o înfășor în rouă,
Totu-i un capriciu pământesc.

Rezumat extins la poezia Bătrân de Adrian Păunescu

Poezia „Bătrân” de Adrian Păunescu este o creație poetică profund emoționantă care exprimă tristețea și melancolia bătrâneții, dar și recunoștința și înțelepciunea dobândite în timpul vieții.

În prima strofă a poeziei, autorul descrie viața bătrânului și sugerând că aceasta este una solitară și plină de melancolie. Prin intermediul metaforelor și a comparațiilor, autorul subliniază tristețea și singurătatea bătrânului, sugerând că acesta se simte uneori uitat și neînțeles.

În următoarele strofe, autorul descrie recunoștința și înțelepciunea dobândite în timpul vieții, subliniind că experiența și cunoștințele acumulate în timpul vieții sunt valoroase și trebuie prețuite. Prin intermediul metaforelor și a comparațiilor, autorul sugerează că bătrânii dețin o înțelepciune specială, care provine din experiența lor de viață și care este valoroasă pentru generațiile mai tinere.

În final, autorul sugerează că bătrânii merită respect și recunoștință pentru ceea ce au realizat în timpul vieții lor și pentru înțelepciunea lor, care este valoroasă pentru toată lumea. Prin intermediul poeziei, Adrian Păunescu ne îndeamnă să ne amintim de contribuția și înțelepciunea bătrânilor și să le prețuim în timp ce aceștia îmbătrânesc și trec în lumea de dincolo.

În concluzie, poezia „Bătrân” de Adrian Păunescu este o creație poetică profund emoționantă, care exprimă tristețea și melancolia bătrâneții, dar și recunoștința și înțelepciunea dobândite în timpul vieții. Poezia ne îndeamnă să prețuim contribuția și înțelepciunea bătrânilor și să le oferim respectul și recunoștința pe care le merită.