Balta de Vasile Alecsandri

Un fapt interesant despre poezia „Balta” de Vasile Alecsandri este că aceasta a fost compusă de poet în timp ce se afla într-o călătorie în zona Moldovei, în apropierea râului Prut. Vasile Alecsandri a fost un mare iubitor al naturii și al peisajelor din jurul său și acest lucru se reflectă și în poezia „Balta”.

De asemenea, poezia a fost adaptată sub forma unui cântec popular și a fost inclusă într-un spectacol de teatru popular în anul 1954. Poezia a fost inclusă în multe manuale școlare de literatură din România și este una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Vasile Alecsandri.

---

Aerul e viu şi proaspăt! el trezeşte şi învie
Pieptul, inima şi ochii peste carii lin adie.
Balta-n aburi se ascunde sub un văl misterios,
Aşteptând voiosul soare ca pe-un mire luminos.
 
Ceru-n zare se roteşte; mii de vrăbii deşteptate
Ciripesc şi se alungă pe girezi netreierate.
Balta vesel clocoteşte de-un concert asurzitor,
Şi din ochiuri se înalţă cârd de raţe ca un nor.
 
Printre stuhul ce se mişcă iată-o luntre vânătoare!
Şerpii lungi se-ncolăcesc sub a nuferilor floare;
Raţele prin muşunoaie după trestii se ascund,
Şi pe sus nagâţii ţipă, lişiţele dau în fund.
 
Răspândind fiori de moarte, luntrea cea de arme plină
Când la umbră se doseşte, când s-arată la lumină;
Iar pe mal în liniştire, un bâtlan, păşind încet,
Zice: „Nu-i pieirea lumii… vânătorul e poet!”

Rezumat extins la poezia Balta de Vasile Alecsandri

„Balta” este o poezie scrisă de Vasile Alecsandri în anul 1852, care descrie frumusețea naturii din jurul unei bălți și relația omului cu natura. Poezia este o meditație despre trecerea timpului și despre importanța păstrării echilibrului în natură.

În prima strofă, poetul descrie frumusețea bălții și a naturii din jurul acesteia. El subliniază culorile vii ale florilor și ale copacilor, mirosul plăcut al aerului și frumusețea apei care reflectă lumina soarelui. De asemenea, el face referire la animalele care trăiesc în jurul bălții, precum lebedele și rățuștele.

În strofa a doua, poetul vorbește despre importanța respectării echilibrului în natură și a protejării vieții animalelor care trăiesc în jurul bălții. El subliniază faptul că omul trebuie să învețe să trăiască în armonie cu natura și să nu o distrugă.

Strofa a treia este o meditație despre trecerea timpului și despre efemeritatea vieții. Poetul subliniază faptul că viața este trecătoare și că omul trebuie să își petreacă timpul în mod înțelept, pentru a nu regreta mai târziu că a pierdut timpul în mod inutil.

În final, poetul exprimă dorința de a reveni la acea balta și de a se bucura din nou de frumusețea naturii. El sugerează că aceasta este o experiență care îi aduce aminte de sensul și de frumusețea vieții.

În concluzie, poezia „Balta” de Vasile Alecsandri este o meditație despre frumusețea naturii și relația omului cu aceasta. Poezia subliniază importanța respectării echilibrului în natură și a protejării vieții animalelor și sugerează că oamenii ar trebui să își petreacă timpul în mod înțelept, pentru a se bucura de frumusețea vieții și a nu regreta mai târziu că au pierdut timpul în mod inutil.