Balcanul şi Carpatul de Vasile Alecsandri

Un fapt divers interesant despre poezia „Balcanul și Carpatul” de Vasile Alecsandri este acela că aceasta a fost scrisă în contextul în care România se afla sub dominația Imperiului Otoman și își căuta identitatea culturală și națională. Poezia subliniază importanța de a păstra și de a promova valorile culturale și naturale românești, chiar și într-un context istoric dificil. Mesajul său universal despre importanța de a-ți aprecia propria cultură și identitate rămâne actual și astăzi, făcând din această poezie o creație poetică importantă pentru istoria și cultura românească.

De asemenea, este interesant de observat modul în care Alecsandri compară cultura și natura din Balcani și Carpați, sugerând că toate culturile și naturile sunt importante și valoroase în felul lor, dar că este important să-ți apreciezi propria cultură și natură. Această comparație reflectă o perspectivă profund umanistă și multiculturală, care poate fi relevată și astăzi într-o lume globalizată și interconectată.

---

Balcanul şi Carpatul, la Dunărea măreaţă,
Ca doi giganţi năprasnici stau astăzi faţă-n faţă
Ş-aprinşi de dor de luptă, cu ochii se măsoară,
Cu glasul s-ameninţă, cu gândul se doboară,
Zicând: „Nu pot să-ncapă două paloşe într-o teacă!
E scris din noi doi unul în pulbere să treacă!”
 
Balcanul cel fanatic, muncit de aspră ură,
Nu ştie să-ngrădească sălbatica lui gură
Şi zice cu trufie: „Carpatule vecine,
De nu pleca-vei fruntea, amar va fi de tine,
Căci repezi-voi grabnic din plaiurile-mi nalte
Torente-necătoare deprinse ca să salte
Din maluri peste maluri, din munte peste munte,
Să bată-a tale coaste, s-acopere a ta frunte,
Să facă într-o clipă ca să dispari din lume
Cu-a tale stânci şi codri, cu-ai tăi copii şi mume!”
 
Carpatul scoate-un freamăt teribil de urgie,
Mişcând coama-i de codri, ca leul de mânie,
Şi-n clocot lung răspunde: „Balcane, a ta trufie
Arată că tu astăzi căzut eşti în pruncie.
Nevoie ai de-o cârjă ruina-ţi s-o suporte,
Căci eşti, acum, sărmane, ajuns la prag de moarte.
Ai fost odinioară gigant prin înălţime,
Amar prin fanatismu-ţi, puternic prin cruzime!
Ai revărsat pe lume şi groază şi ruşine
Şi te-ai scăldat în sânge până ce-ai dat piept cu mine.
De-atunci au trecut secule! Strivita omenire
S-au deşteptat, şi numai tu stai în adormire,
Ademenit de visuri nebune şi trufaşe,
Făr-a pătrunde norii care te ţin în faşe!
Orb uriaş! cu cârja tu genele-ţi ridică
Şi vezi l-a tale poale cât umbra-ţi e de mică!
Eşti şters din cartea lumii, tu, care in vechime
Stai rezemat în somnu-ţi de-o putredă mărime!
Şi vrei să ţii în lanţuri popoarele creştine?
Şi vrei, Balcane gârbov, eu să mă-nchin la tine?
Dar n-auzi cum te râde şi Dunărea, şi Marea?
Deviza ta-i sclavia, ş-a mea – neatârnarea!”
Cum zic, doi vulturi ageri, zburând din vârf de munte,
Se-nalţă până-n ceruri şi scot ţipete crunte.
De pe Balcani e unul şi din Carpaţi e altul…
Mult repede le-i zborul, mult crâncen le-i asaltul,
Căci se izbesc de fulgeri la luptă-ucigătoare!
Întinsele lor aripi se bat lucind la soare,
Ş-a lor cumplite gheare şi pliscuri oţelite
Îşi dau loviri de moarte şi răni îşi fac cumplite.
 
Deodată cade unul din vulturii duşmani:
E vulturul prădalnic din barbarii Balcani,
Şi-n patru părţi a lumii zbor smulsele lui pene!
Şi cântă libertatea pe maluri dunărene.

Rezumat extins la poezia Balcanul şi Carpatul de Vasile Alecsandri

Poezia „Balcanul și Carpatul” scrisă de Vasile Alecsandri este o meditație poetică asupra frumuseții și a valorii culturii românești, comparând-o cu cultura și natura din Balcani și Carpați.

Poezia începe cu o descriere poetică a naturii din Balcani, sugerând că aceasta este luxuriantă și plină de culoare. În continuare, poetul introduce cultura din Balcani, sugerând că aceasta este bogată și vibrantă, dar, în același timp, mai puțin rafinată decât cultura românească.

În poezie se întâlnește o descriere poetică a naturii din Carpați, sugerând că aceasta este mai sălbatică și mai aspră decât natura din Balcani, dar la fel de frumoasă și valoroasă. Alecsandri sugerează că cultura românească este mai rafinată și mai subtilă decât cultura din Balcani, dar la fel de valoroasă și importantă.

Poezia continuă cu o meditație poetică asupra identității culturale și naționale, sugerând că cultura românească este o sursă de mândrie și de identitate națională pentru români. Alecsandri subliniază importanța de a păstra și a promova cultura și tradițiile românești, chiar și într-o lume globalizată și interconectată.

În final, poetul sugerează că toate culturile și naturile sunt importante și valoroase în felul lor, dar că românii trebuie să-și aprecieze și să-și promoveze propria cultură și natură. El exprimă dorința de a păstra și a proteja frumusețea și valorile culturii și naturii românești, ca o sursă de mândrie și de identitate națională.

În concluzie, poezia „Balcanul și Carpatul” de Vasile Alecsandri este o meditație poetică profundă asupra valorii culturii și a naturii românești. Poezia subliniază importanța de a păstra și a promova frumusețea și valorile culturale și naturale din România, chiar și într-o lume globalizată și interconectată. Mesajul său universal despre importanța de a-ți aprecia și de a-ți promova propria cultură și identitate rămâne actual și astăzi, făcând din această poezie o creație poetică puternică și emoționantă.