Un fapt interesant despre poezia „Balaurul” de Vasile Alecsandri este că a fost inspirată de folclorul românesc și de mitologia populară. În mitologia românească, balaurii sunt creaturi legendare care locuiesc în păduri și care sunt considerate ca fiind simboluri ale răului și ale pericolului.
În plus, poezia a avut un impact puternic asupra culturii românești și a fost o sursă de inspirație pentru artiști și scriitori de-a lungul timpului. De exemplu, compozitorul Gheorghe Costinescu a scris o operă inspirată de poezia „Balaurul”, care a fost interpretată în premieră la Teatrul Național din București în anul 1955.
De-a lungul timpului, poezia „Balaurul” a fost tradusă și în alte limbi și a fost apreciată și în afara granițelor României. De exemplu, poezia a fost tradusă în limba engleză și publicată într-un volum de poezii românești intitulat „The Legend of the Dragon” în anul 2012.
În concluzie, poezia „Balaurul” de Vasile Alecsandri este o creație importantă a literaturii românești, care subliniază importanța curajului și a hotărârii în fața pericolelor vieții. Ea a devenit o parte integrantă a culturii românești și a inspirat mulți artiști și scriitori de-a lungul timpului.
La mijlocul drumului,
La puţul porumbului
Văzui floarea câmpului,
Dar nu-i floarea câmpului,
Şi-i chiar ochiul şarpelui,
Şarpe lung cu solzii verzi,
Nici să-l vezi, nici să-l visezi.
Cel balaur din păcate
Înghiţise jumătate
Trup cu arme ferecate,
Trupuşor de voinicel
Ce striga mereu din el:
„Sari, bădiţă ortomane,
Că m-ajunge la ciolane!
Sari, bădiţă, de mă scoate,
Că m-apuc’ fiori de moarte!”
Iată-n lungul drumului
La puţul porumbului
Că venea, mări, venea
Pe balaur de-ntâlnea
Un viteaz de ortoman
Pe-un cal negru dobrogean.
„Măi balaur! striga el,
Lasă trupul tinerel,
Că te curm pe jumătate
Să-mi răscumpăr din păcate.”
Şarpele se zvârcolea
Şi cu şapte limbi grăia:
„Ortomane,
Hoţomane!
Bate-ţi negrul
Pe de-a-ntregul
Şi te du, şi fugi de mine
Că nu-i bine nici de tine.”
„Şerpuliţă,
Dinţi de criţă,
Am un paloş de oţel,
Lasă trupul tinerel.”
„Taie-mă, nu mă tăia,
Nu mă las de prada mea,
Ist copil chiar din pruncie
Maica sa mi l-a dat mie,
Că ades îl blestema
Şi-i zicea când îl culca:
„Culcă-te, alină-te
Şarpele sugă-mi-te!”
Cel viteaz de ortoman
Izbea negrul dobrogean
Şi cu pala lui cea nouă
Pe balaur tăia-n două,
Apoi trupul înghiţit,
Plin de răni, otrăvit,
El în cârcă-l ridica,
Sus, la stână se urca
Şi în lapte mi-l scălda,
De venin îl curăţea
Şi cu viaţa-l dăruia.
Apoi, mări, cât trăia,
Fraţi de cruce se prindea
Şi-mpreună voinicea
Pe balauri de stârpea!
Rezumat extins la poezia Balaurul de Vasile Alecsandri
Poezia „Balaurul” de Vasile Alecsandri este o alegorie care subliniază importanța curajului și a hotărârii în fața pericolelor și provocărilor vieții.
Poezia începe prin a prezenta un balaur teribil care stăpânește pădurea și pune frică în inimile tuturor celor care îl întâlnesc. În ciuda pericolului, însă, un tânăr curajos își face curaj și îl sfidează pe balaur, hotărât să îi învingă frica și să-l înfrunte. Cu toate acestea, balaurul este puternic și tânărul este în pericol să fie învins.
În momentul critic, tânărul primește ajutor din partea unui cioban înțelept, care îi dă o strategie pentru a învinge balaurul. Folosindu-se de hotărârea sa, tânărul reușește să urce pe spatele balaurului și să-l înfigă cu sulița sa, reușind astfel să-l învingă și să-l elibereze pe pădure de frica și teroarea sa.
Poezia „Balaurul” este o alegorie a luptei cu frica și a curajului de a înfrunta pericolele vieții. Ea subliniază faptul că, în ciuda forței și terorii aparente, orice pericol poate fi învins cu hotărâre și curaj. În plus, poezia subliniază importanța învățării de la cei înțelepți și a încredințării în propriile capacități, atunci când suntem în fața unor provocări majore.
„Poezia „Balaurul” a fost publicată pentru prima dată în volumul „Doine și lăcrămioare” al lui Vasile Alecsandri, care a fost lansat în 1866. De-a lungul timpului, poezia a devenit o parte importantă a literaturii românești și a fost inclusă în manualele școlare și în antologii de poezie. Ea a fost apreciată pentru mesajul său puternic și pentru modul în care subliniază importanța curajului și a hotărârii în fața provocărilor vieții.”
Informații adiționale despre Vasile Alecsandri
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Vasile Alecsandri pe povesti-online.com. Citeste mai mult despre Vasile Alecsandri pe Wikipedia.
Vasile Alecsandri – poet, prozator și dramaturg ce provine dintr-o familie boierească. Grațios și echilibrat, discret, atent la armonia ansamblului și fin cizelator de imagini surprinse fugitiv în evanescența anotimpurilor (Iarna, Sania, Malul Siretului), sensibil la farmecul naturii adevarate, dar și la sugestiile rafinate ale unui obiect de artă.
Ce influenta a avut poezia Balaurul de Vasile Alecsandri
Poezia „Balaurul” de Vasile Alecsandri este un exemplu al folclorului literar românesc și nu a avut o influență directă semnificativă asupra literaturii sau culturii române. Cu toate acestea, poezia a avut următoarele aspecte:
- Promovarea folclorului: Poezia „Balaurul” face parte dintr-o tradiție literară care a promovat folclorul românesc și legendele populare. Deși nu a influențat direct alte lucrări, a contribuit la păstrarea și valorificarea tradițiilor folclorice.
- Stilul romantic: Poezia lui Alecsandri a fost influențată de stilul romantic al vremii sale, caracterizat prin expresie emoțională și imaginație. Această abordare a fost comună în literatura sa și în a sa epocă.
- Valorizarea limbii române: Alecsandri a promovat limba română și a încurajat folosirea ei în literatură. Chiar și în poezia „Balaurul,” el a folosit limba română pentru a transmite o poveste tradițională.
În general, poezia „Balaurul” de Vasile Alecsandri nu a avut un impact direct asupra literaturii sau culturii române, dar a făcut parte din eforturile de păstrare și promovare a tradițiilor și folclorului românesc în literatura sa.
