Balada unui greier mic de George Topârceanu

O curiozitate legată de poezia „Balada unui greier mic” este că a fost compusă de George Topârceanu într-un moment dificil din viața sa. Într-un interviu acordat în anii ’70, Topârceanu a mărturisit că a scris această poezie în timp ce era internat într-un sanatoriu din Elveția, unde se trata de o afecțiune pulmonară. El a declarat că inspirația pentru poezie i-a venit de la un greier pe care l-a auzit cântând pe fereastră și că a dorit să transmită prin această poezie un mesaj de optimism și bucurie, chiar și în cele mai dificile momente ale vieții.

---

Peste dealuri zgribulite,
Peste ţarini zdrenţuite,
A venit aşa, deodată,
Toamna cea întunecată.

Lungă, slabă şi zăludă,
Botezând natura udă
C-un mănunchi de ciumafai, –
Când se scutură de ciudă,
Împrejurul ei departe
Risipeşte-n evantai
Ploi mărunte,
Frunze moarte,
Stropi de tină,
Guturai…

Şi cum vine de la munte,
Blestemând
Şi lăcrimând,
Toţi ciulinii de pe vale
Se pitesc prin văgăuni,
Iar măceşii de pe câmpuri
O întâmpină în cale
Cu grăbite plecăciuni…

Doar pe coastă, la urcuş,
Din căsuţa lui de humă
A ieşit un greieruş,
Negru, mic, muiat în tuş
Şi pe-aripi pudrat cu brumă:

– Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam şi eu s-adun
O grăunţă cât de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică,
Fi’ndcă nu-mi dă niciodată,
Şi-apoi umple lumea toată
Că m-am dus şi i-am cerut…

Dar de-acuş,
Zise el cu glas sfârşit
Ridicând un picioruş,
Dar de-acuş s-a isprăvit…
Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Tare-s mic şi necăjit!

Rezumat extins la poezia Balada unui greier mic de George Topârceanu

„Balada unui greier mic” este o poezie scrisă de George Topârceanu într-un stil baladesc, în care este povestită istoria unui greier mic care își petrece viața cântând și bucurându-se de lumea din jurul său. În această poezie, autorul explorează tema naturii și a ciclului vieții, subliniind că nimic nu durează veșnic și că toate lucrurile, indiferent cât de mici sau mari, au o valoare și o importanță în lumea noastră.

În prima strofă, autorul descrie greierele mic, care cântă și se bucură de lumea din jurul său. El este fericit și neînțeles de ceilalți insecte care trec pe lângă el. În a doua strofă, autorul prezintă o viziune mai largă asupra lumii naturale, subliniind ciclul vieții prin care trec toate ființele vii și natura însăși. În a treia strofă, greierele începe să simtă frigul și să își piardă vocea, ceea ce îi aduce tristețe. În cele din urmă, el își dă seama că va muri și că nu va lăsa nimic în urma sa, însă este mândru că a trăit o viață frumoasă și a cântat cu toată inima sa.

Poezia aduce o meditație asupra fragilității vieții și a trecerii timpului, sugerând că orice ființă, oricât de mică, are o valoare și o importanță în lumea noastră. În același timp, autorul subliniază importanța bucuriei și a cântecului în viața noastră și că ar trebui să ne bucurăm de momentele frumoase pe care le avem, pentru că acestea nu vor dura veșnic.