Un fapt divers interesant despre poezia „Balada mierlei” de Lucian Blaga este că aceasta face parte din colecția sa de poezii intitulată „La curțile dorului” (1937). Această colecție de poezii reflectă interesul și pasiunea lui Blaga pentru natură și pentru relația omului cu mediul înconjurător. „Balada mierlei” este un exemplu remarcabil al modului în care Blaga folosește simbolurile naturii pentru a explora aspecte profunde ale experienței umane.
Ce te miri că-n Cluj, prin soc și nuc,
mierla fluieră ca un haiduc?
Pune mierla-n glas și-n cânt ce știe.
Fost-a Clujul scaun de domnie.
Unde-s turnuri și păragini, lupte
fost-au, trudă, jurăminte rupte.
Fete-n șea luând, învingători
treceau vaduri tulburi și strâmtori.
Scârțâiau în sus pe deal rădvane.
De la curți fugeau în codri Ane.
Fost-a, unde zidul poartă spini,
vrajbă ca de foc, printre calvini.
Unde-i cimitir, erau podgorii,
struguri frământau în căzi feciorii.
Li s-a dat de-atunci la toți să-și culce
crucea oaselor în humă dulce.
Unde-i caldarâm, erau livezi.
Lucruri fost-au, unde umbre vezi.
Fost-a Clujul scaun de domnie.
Mierla fluieră în vânt ce știe.
„Poezia „Balada mierlei” de Lucian Blaga este o creație poetică profundă care aduce în prim-plan simboluri naturale pentru a explora aspecte profunde ale existenței umane și ale relației omului cu natura.
Poezia prezintă povestea unei mierle care cântă în ploaie și vânt, în ciuda intemperiilor naturii. Mierla devine un simbol al rezistenței și al frumuseții care persistă în ciuda adversităților. Cântul ei continuu în mijlocul furtunii sugerează că frumusețea și speranța pot fi găsite chiar și în cele mai dificile momente ale vieții.
Blaga adaugă o notă filozofică poeziei, sugerând că mierla cântă pentru că este conștientă de efemeritatea vieții sale. Ea își exprimă bucuria și tristețea în același timp, ceea ce sugerează că frumusețea și trăirile intense pot fi însoțite de o conștientizare profundă a trecerii timpului și a fragilității vieții.
De-a lungul poeziei, Blaga creează o atmosferă melancolică și contemplativă, folosind o limbă poetică bogată și imagini naturale care evocă simplitatea și misterul naturii. Această poezie invocă gânduri asupra existenței umane și a legăturii noastre cu ciclurile naturii.
În concluzie, „Balada mierlei” de Lucian Blaga este o meditație profundă asupra frumuseții efemere și a perseverenței în ciuda adversităților. Poetul folosește simboluri naturale pentru a transmite mesaje filozofice și pentru a provoca reflexii asupra existenței umane și a relației noastre cu natura.”
Informații adiționale despre poeziile de Lucian Blaga
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Lucian Blaga pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Lucian Blaga pe Wikipedia.
A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în ziarul Românul (sub semnătura Ion Albu), cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909.
