Un fapt interesant despre poezia „Balada fiului pierdut” de Lucian Blaga este că aceasta a fost scrisă în anul 1919, în timpul primului său an ca student la Universitatea din Viena. Poezia a fost influențată de experiența lui Blaga în străinătate și de sentimentele sale de nostalgie și dor de țara natală, România. Această poezie reflectă o perioadă importantă în dezvoltarea sa ca poet și filozof, și arată cum experiențele personale au influențat opera sa literară.
Cade din tărie luna
pe pământ sub chip de brumă.
Zvonul stins prin noapte rece
îl auzi, din moarte, mumă?
Lung, pe fusul tău de vrajă
firul stelei se mai toarce.
Oare ce-i? – S-aude pasul
fiului care se-ntoarce?
Sau e plopul care-și lasă
frunza galbenă deodată?
(Îl auzi, din moarte, mumă?)
Cade-i lui coroana toată.
Frunze una peste alta
în troian – inel s-așază.
Fiul tău cu-ntreg troianul,
aiurind, se-ncoronează.
S-a întors risipitorul.
(Îl auzi, din moarte, mumă?)
A sosit și pleacă iarăși.
Umblă-n brumă ca pe lună.
Rezumat extins la poezia Balada fiului pierdut de Lucian Blaga
Poezia „Balada fiului pierdut” de Lucian Blaga este un poem profund și emoționant care explorează teme precum dorul, pierderea și căutarea identității. Iată un rezumat extins al acestei poezii:
Poezia începe prin prezentarea unui tată care se află într-un sat, așteptându-și fiul. Tatăl a auzit un fluier care sună în depărtare și crede că fiul său se apropie. Acesta este un moment de speranță și așteptare, iar fluierul devine un simbol al reîntâlnirii și al bucuriei.
Cu toate acestea, în loc să-l vadă pe fiul său, tatăl găsește doar o coajă de nucă lângă un izvor. Această descoperire îl îngrijorează profund și îl face să se gândească la posibila pierdere a fiului său. Coaja de nucă devine un simbol al absenței și al goliciunii.
Poezia continuă prin a prezenta lupta interioară a tatălui, care se întreabă dacă fiul său a fost pierdut sau dacă este încă în viață. El se simte cuprins de dor și de o tristețe profundă, și începe să caute semne ale fiului său în jurul său, inclusiv în cer și în munți.
În finalul poeziei, tatăl își reafirmă dorința de a-și revedea fiul și recunoaște că a fost prins într-o lume a iluziilor. El speră că fiul său îl va înțelege și îl va aștepta cu răbdare, chiar dacă întâlnirea lor a fost amânată.
Poezia „Balada fiului pierdut” de Lucian Blaga este o meditație profundă asupra sentimentelor de dor și pierdere, și a căutării identității personale și a sensului vieții. Ea exprimă tristețea și speranța într-un mod emoționant, făcând apel la cititor să reflecteze asupra propriilor experiențe și relații.
Informații adiționale despre poeziile de Lucian Blaga
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Lucian Blaga pe povesti-online.com. Citește mai mult despre Lucian Blaga pe Wikipedia.
A debutat în ziarele arădene Tribuna, cu poezia Pe țărm (1910), și în ziarul Românul (sub semnătura Ion Albu), cu studiul Reflecții asupra intuiției lui Bergson (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909.
