Balada chiriaşului grăbit de George Topârceanu

Un fapt interesant despre poezia „Balada chiriașului grăbit” de George Topârceanu este că aceasta a fost scrisă în 1916 și a fost publicată pentru prima dată în revista „Viața Românească”. Această poezie a devenit una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Topârceanu și a fost inclusă în multe antologii de literatură română.

De asemenea, poezia „Balada chiriașului grăbit” a fost adaptată în diferite forme, cum ar fi teatru, film și cântece populare. Aceasta subliniază faptul că poezia lui Topârceanu a avut un impact semnificativ asupra culturii și literaturii române.

Poezia a fost de asemenea studiată și analizată în școli și universități ca exemplu al poeziei moderne și a modului în care acest gen literar poate fi folosit pentru a exprima umorul și ironia. Aceasta subliniază faptul că poezia „Balada chiriașului grăbit” este o lucrare importantă în literatura română și a avut un impact semnificativ asupra culturii și societății românești.

---

Trec anii, trec lunile-n goană
Şi-n zbor săptămânile trec.
Rămâi sănătoasă, cucoană,
Că-mi iau geamantanul şi plec!

Eu nu ştiu limanul spre care
Pornesc cu bagajul acum,
Ce demon mă pune-n mişcare,
Ce taină mă-ndeamnă la drum.

Dar simt că m-apasă pereţii, –
Eu sunt chiriaş trecător:
În scurtul popas al vieţii
Vreau multe schimbări de decor.

Am stat la mansardă o lună.
De-acolo, de sus, de la geam,
Şi ziua şi noaptea pe lună
Priveam ca la teatru, madam!

Când luna-mi venea la fereastră,
Oraşul părea că mă cheamă
Să-i văd în lumină albastră
Fantastica lui panoramă…

Mai sus, într-o cameră mică,
Făceau împreună menaj
Un moş, un actor şi-o pisică.
Iar dincolo, jos, la etaj –

O damă cu vizite multe
Şi-alături de ea un burlac,
Un domn serios de la Culte
Cu cioc şi cu ghete de lac.

De-acolo, pe-o vreme ploioasă,
Mi-am pus geamantanu-n tramvai
Şi-abia am ajuns pân-acasă:
Pe Berzei, la conu Mihai.

Ţin minte şi-acuma grădina,
Ferestrele unse cu var…
În faţă sta coana Irina
Şi-n curte, un fost arhivar.

Vedeai răsărind laolaltă,
Un colţ luminos de ietac,
Pridvorul cu iederă naltă
Şi flori zâmbitoare-n cerdac…

Pe-atunci înflorea liliacul
Şi noaptea cădea parfumată
Umplând de miresme cerdacul, –
Şi-avea arhivarul o fată…

Stam ceasuri întregi sub umbrarul
De flori, aşteptând neclintit
(C-avea obicei arhivarul
Să sforăie noaptea cumplit).

Târziu, când se da la o parte
Perdeaua, părea că visez…
Şi iar am plecat mai departe,
De teamă să nu mă fixez.

Străine privelişti fugare!
Voi nu ştiţi că-n inimă port
O dulce mireasmă de floare,
Parfumul trecutului mort…

Şi-am stat la un unchi, pe Romană,
Ţiu minte… dar unde n-am stat?
La domnul Manuc, o persoană
Cu nasul puţin coroiat;

La doamna Mary, pe Regală
(O, cum mă ruga să nu plec!
Mi-a scris chiar o carte poştală);
Pe strada Unirii la Şbeck;

Pe Grant, lângă birtul lui Sbierea;
Pe Witing, pe Tei la Confort, –
M-a dus pretutindeni puterea
Aceluiaşi tainic resort.

C-aşa mi-e viaţa – o goană,
Şi astfel durerile trec…
Rămâi sănătoasă, cucoană,
Că-mi iau geamantanul şi plec!

Rezumat extins la poezia Balada chiriaşului grăbit de George Topârceanu

„Balada chiriașului grăbit” este o poezie scrisă de George Topârceanu, unul dintre cei mai importanți poeți români. Poezia descrie povestea unui chiriaș grăbit care încearcă să ajungă la o întâlnire importantă, dar care este întâmpinat de diferite obstacole în călătoria sa.

În prima strofă, Topârceanu descrie caracterul grăbit al chiriașului, subliniind faptul că acesta este determinat să ajungă la întâlnirea sa. El face referire la situațiile amuzante pe care chiriașul le întâlnește în drumul său, precum un mormoloc de gândac sau un câine rătăcit.

În a doua strofă, poetul descrie întâlnirea chiriașului cu o frumoasă femeie, subliniind că acesta este într-un fel salvat de aceasta de la a fi prins de poliție pentru depășirea limitei de viteză. El subliniază că această întâlnire a dus la o schimbare în starea de spirit a chiriașului, care s-a lăsat purtat de moment.

În a treia strofă, Topârceanu descrie finalul poveștii, subliniind că chiriașul a ajuns la întâlnirea sa, dar fără a mai ține cont de timp. El subliniază faptul că această întâlnire nu a fost atât de importantă pe cât părea inițial și că în cele din urmă, momentele amuzante din călătoria sa au fost cele mai importante și pline de semnificație.

În ultima strofă, poetul subliniază faptul că povestea chiriașului grăbit poate fi înțeleasă și ca o metaforă a vieții și a modului în care oamenii se grăbesc să ajungă la anumite obiective, fără a se bucura de drumul parcurs și de momentele amuzante sau importante din călătoria lor.

În concluzie, poezia „Balada chiriașului grăbit” de George Topârceanu este o poveste amuzantă și plină de semnificații despre importanța de a te bucura de momentele din viață și de a nu fi prea grăbit să ajungi la anumite obiective. Aceasta subliniază faptul că momentele amuzante și semnificative din călătoria noastră pot fi cele mai importante și că trebuie să ne bucurăm de ele în același mod în care ne bucurăm de finalul călătoriei noastre.