Băieţaşul din ochii mamei de Grigore Vieru

„Băiețașul din ochii mamei” este una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Grigore Vieru, fiind considerată una dintre cele mai frumoase poezii despre mamă. Aceasta a fost scrisă în anul 1969 și a fost dedicată mamei sale, care a murit când el avea doar 13 ani. Poezia transmite emoția puternică a dorului de mamă și a regretului pentru pierderea sa. De-a lungul timpului, „Băiețașul din ochii mamei” a devenit o poezie emblematică a literaturii românești, fiind citată și recitată de multe ori la diverse evenimente culturale sau sociale.

---

Băieţaşul din ochii mamei
Ai, în ochii mamei mele
E un băieţaş pitic!
Tare seamănă cu mine,
Numai că e foarte mic!

Fără dânsul, ştiu eu bine,
N-aş putea trăi defel.
Dacă nu-i o zi acasă,
Îmi e tare dor de el.

E târziu şi băieţaşul
La culcare e poftit.
Cu pleoapa ei şi geana
Strâns măicuţa 1-a-nvelit.

Nu mai e de-acum lumină-n
Casa lui cât o alună…
Şi-o s-adorm şi eu acuşa…
– Noapte bună! Noapte bună!

Rezumat extins la poezia Băieţaşul din ochii mamei de Grigore Vieru

„Băiețașul din ochii mamei” este o poezie scrisă de Grigore Vieru, unul dintre cei mai cunoscuți poeți moldoveni, dedicată fiului său.

În poezie, autorul își exprimă dragostea față de copilul său, numindu-l „băiețașul din ochii mamei” și povestind despre clipele fericite pe care le petrec împreună, alături de natura care îi înconjoară. Autorul descrie imagini ale unui peisaj natural plin de frumusețe, în care copilul își poate desfășura jocurile și aventurile.

Poezia este plină de metafore și simboluri, în care natura este personificată și devine un personaj important în poveste, simbolizând siguranța, iubirea și protecția.

Deși poezia este dedicată fiului său, ea a ajuns să fie apreciată de mulți oameni care își exprimă astfel dragostea față de copii și față de natură.