Un fapt divers interesant despre poezia „Baba Cloanţa” de Vasile Alecsandri este că a fost inspirată dintr-o întâmplare reală, petrecută în satul Călăraşi din Moldova, în care un vecin a fost acuzat de zgârcenie și avaritate, fiind numit „baba cloanţa” de către săteni.
Potrivit unor surse, Vasile Alecsandri a auzit povestea acestui vecin în timp ce călătorea prin Moldova și a fost atât de impresionat de ea încât a decis să o transforme într-o poezie. Astfel, personajul principal din poezie, Baba Cloanţa, a fost inspirat de acel vecin, iar povestea sa a fost transpusă într-o formă poetică amuzantă și satirică.
Poezia a fost publicată pentru prima dată în anul 1864 în volumul „Doine și Lăcrămioare” de Vasile Alecsandri și a devenit rapid populară în rândul cititorilor din acea perioadă. Ea a fost considerată o capodoperă a poeziei satirice și a rămas una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale literaturii române până în prezent.
În plus, poezia a fost și o sursă de inspirație pentru numeroase alte creații literare, teatrale și muzicale. Personajul principal, Baba Cloanţa, a devenit un simbol al zgârceniei și avaritiei în cultura populară românească și a inspirat numeroase povești, anecdote și alte creații artistice.
Şede baba pe călcâie
În tufarul cel uscat,
Şi tot cată neîncetat
Când la luna cea bălaie,
Când la focul cel din sat.
Şi tot toarce, cloanţa toarce,
Din măsele clănţănind
Şi din degete plesnind.
Fusu-i repede se-ntoarce,
Iute-n aer sfârâind.
„Fugi, Urâte! baba zice,
Peste codrul cel frunzos,
În pustiu întunecos!
Fugi, s-alerge acum aice
Dragul mândrei, Făt-Frumos.
De-a veni el după mine
Să-l iubesc eu, numai eu,
Dare-ar Domnul Dumnezeu
Să-i se-ntoarcă tot în bine,
Cum se-ntoarce fusul meu!
Iar de n-a vrea ca să vie,
Dare-ar Duhul necurat!
Să fie-n veci fărmecat
Şi de-a Iadului urgie
Veşnic să fie-alungat!
În cap ochii să-i se-ntoarcă
Şi să-i fie graiul prins,
Iar Satan, c-un fier aprins,
Din piept inima să-i stoarcă
Şi s-o ardă-n foc nestins!
Fiară-Verde să-l gonească
Cât va fi câmp de gonit
Şi lumină de zărit.
Noaptea încă să-l muncească
Sânge-Roş şi Hraconit!”
Toarce baba, mai turbată!
Fusu-i zboară nevăzut,
Căci o stea lungă-au căzut,
Pe lună s-au pus o pată
Ş-în sat focul a scăzut:
„Dragă puiule, băiete,
Trage-ţi mâna din cel joc
Ce se-ntoarce lângă foc,
Ş-ochii de la cele fete,
Cu ochi mari, făr’ de noroc.
Vin’ la mine, voinicele,
Că eu noaptea ţi-oi cânta,
Ca pe-o floare te-oi căta,
De deochi, de soarte rele,
Şi de şerpi te-oi descânta.
Vai! din ziua cea de vară
Când, prin luncă rătăcit,
Cântai Doina de iubit,
Cu-a mea inimă amară
Sufletu-mi s-au învrăjbit!
Adă-mi faţa ta voioasă
Ş-ai tăi ochi de dezmierdat,
Că mă jur în ceas curat
Să-ţi torc haine de mătase,
Haine mândre de-mpărat.
Vârcolacul se lăţeşte
Sus, pe lună, ca un nor,
Vin’ ca paserea-ntr-un zbor
Pân’ ce viaţa-mi se sfârşeşte
Ca şi lâna din fuior.”
Baba Cloanţa geme, plânge,
Căci fuiorul s-au sfârşit,
Iar voinicul n-au venit!
Mâinile cumplit îşi frânge,
Crunt strigând spre răsărit:
„Sari din hău făr’ de lumină
Tu, al cerului duşman!
Tu, ce-n veacuri schimbi un an
Pentru-un suflet ce suspină,
Duhul răului, Satan!
Tu, ce stingi cu-a ta aripă
Candela de pe mormânt,
Unde zac moaşte de sfânt,
Când înconjuri într-o clipă
De trei ori acest pământ!
Vin’ ca-n ceasul de urgie
Când zbori noaptea blestemând,
Ca să-mi faci tu pe-al meu gând,
Că de-acum pe veşnicie
Ţie sufletul îmi vând!”
Abia zice, şi deodată
Valea, muntele vuiesc,
În nori corbii croncăiesc,
Şi pe-o creangă ridicată
Doi ochi duşmani strălucesc!
„Eu pe mândru-ţi l-oi aduce
(Zbiară un glas ce dă fiori),
Printre şerpi şi printre flori,
La cea baltă de mă-i duce
Şi împrejuru-i de trei ori!”
Baba Cloanţa se porneşte
Fără grijă de păcat,
Cu Satan încălecat,
Ce din dinţi grozav scrâşneşte
Şi tot blestemă turbat.
Saltă baba, fuge, zboară
Cu sufletul după dor,
Ca o buhnă la izvor,
Şi-n urmă-i se desfăşoară
Toată lâna din fuior.
Fuge baba despletită,
Ca vârtejul fioros,
Sus, pe malul lunecos,
Şi-n tăcerea adâncită
Satan urlă furios.
Mii de duhuri ies la lună,
Printre papură zburând,
Şi urmează şuierând,
Baba Cloanţa cea nebună
Care-aleargă descântând.
Codrul sună, clocoteşte
De-un lung hohot până-n fund.
Valea, dealul îi răspund
Prin alt hohot ce-ngrozeşte,
Dar pe dânsa n-o pătrund!
Ea n-aude, nici nu vede,
Ci tot fuge neîncetat,
Ca un duh înspăimântat,
Căci Satana o repede
Către ţelul depărtat.
Zece pasuri încă grele…
Mândrul că şi-a dezmierda,
Ca pe-o floare l-a căta,
De deochi, de soarte rele
Şi de şerpi l-a descânta.
Doi paşi încă… Vai! în luncă
Ţipă cocoşul trezit;
Iar Satan afurisit
Cu-a sa jertfă se aruncă
În băltoiul mucezit!
Zbucnind apa-n nalte valuri,
Mult în urmă clocoti,
În mari cercuri se-nvârti,
Şi de trestii, şi de maluri
Mult cu vuiet se izbi.
Iară-n urmă liniştită
Dulce unda-şi alina,
Şi în taină legăna
Faţa lunii înălbită
Ce cu ziua se-ngâna…
Când pe malu-i trece noaptea
Călătorul şuierând,
Printre papuri când şi când
El aude triste şoapte
Ş-un glas jalnic suspinând:
„Vin’ la mine, voinicele,
Că eu noaptea ţi-oi cânta,
Ca pe-o floare te-oi căta,
De deochi, de soarte rele
Şi de şerpi te-oi descânta!”
Rezumat extins la poezia Baba Cloanţa de Vasile Alecsandri
Poezia „Baba Cloanţa” de Vasile Alecsandri este o poezie satirică care prezintă personajul principal, o bătrână săracă și zgârcită, care își trăiește viața fără a cunoaște bucuriile vieții și care este prezentată ca fiind dezonorantă și urâtă. Poetul folosește ironia și umorul pentru a critica viața meschină și limitată a personajului.
Poezia este structurată în strofe de patru versuri și este narată într-un stil popular, cu expresii și cuvinte specifice folclorului românesc. Personajul principal, Baba Cloanţa, este prezentat ca fiind zgârcită și avară, care trăiește în sărăcie și chin, într-un cătun uitat de lume. Poetul îi descrie viața într-un mod derizoriu, punând accent pe lăcomia ei, care o face să nu împartă nici măcar cu animalele.
În această poezie, Vasile Alecsandri nu face doar o caricatură a personajului principal, ci și o critică socială, arătând cum zgârcenia și avaritia pot distruge relațiile interumane și pot conduce la izolare și singurătate. Baba Cloanţa nu are prieteni sau cunoștințe, nimeni nu-i face vizite, iar singura ei preocupare este să-și păstreze averea.
Poezia Baba Cloanţa este o satiră amuzantă și, în același timp, o critică socială asupra condiției umane, sugerând că a fi zgârcit și a trăi doar pentru bani și bunuri materiale nu aduce fericirea și împlinirea. Prin intermediul personajului principal, poetul transmite un mesaj puternic cu privire la importanța prieteniei, a relațiilor interumane și a vieții în comunitate.
În general, poezia „Baba Cloanţa” de Vasile Alecsandri este o creație literară reprezentativă pentru folclorul românesc și pentru poezia satirică. Ea prezintă o imagine ironică și amuzantă a vieții personajului principal, dar și o critică socială asupra problemelor cu care se confruntă societatea din acea perioadă. Poezia reprezintă un exemplu de umor inteligent și de înțelepciune populară, care este relevant și astăzi.
Informații adiționale despre Vasile Alecsandri
Vezi aici toate lista la toate poeziile lui Vasile Alecsandri pe povesti-online.com. Citeste mai mult despre Vasile Alecsandri pe Wikipedia.
Vasile Alecsandri – poet, prozator și dramaturg ce provine dintr-o familie boierească. Grațios și echilibrat, discret, atent la armonia ansamblului și fin cizelator de imagini surprinse fugitiv în evanescența anotimpurilor (Iarna, Sania, Malul Siretului), sensibil la farmecul naturii adevarate, dar și la sugestiile rafinate ale unui obiect de artă.
Ce influenta a avut poezia Baba Cloanţa de Vasile Alecsandri
„Poezia „Baba Cloanţa” de Vasile Alecsandri este una dintre cele mai renumite lucrări ale sale și a avut o influență semnificativă în literatura română prin:
- Reprezentarea satirică: Poezia satirizează caracteristicile și trăsăturile umane, oferind o perspectivă amuzantă asupra vieții rurale. Această abordare a influențat alți scriitori să exploreze satira în literatură.
- Valorificarea folclorului: Alecsandri a utilizat elemente din folclorul românesc în poezia sa, contribuind la promovarea și conservarea tradițiilor populare și a limbii române.
- Contribuție la literatura umoristică: „Baba Cloanţa” a avut un impact semnificativ în dezvoltarea genului literar umoristic în literatura română, deschizând calea pentru alți autori să abordeze subiecte similare într-un mod comic.
- Abordarea tematicii sociale: Deși comică, poezia a oferit, în același timp, o perspectivă critică asupra societății și a comportamentului uman, ceea ce a stimulat gândirea critică în literatura română.
În ansamblu, „Baba Cloanţa” de Vasile Alecsandri a avut un impact semnificativ în promovarea umorului și a folclorului românesc în literatura română, influențând și inspirând alți autori să exploreze teme similare în creațiile lor.
