Auzi-ne de Grigore Vieru

Un fapt interesant despre poezia „Auzi-ne” de Grigore Vieru este că aceasta a fost compusă în perioada sovietică, când regimul comunist încerca să șteargă identitatea și valorile culturale ale poporului moldovean. Prin intermediul acestei poezii, Vieru a reușit să aducă în atenția publicului importanța păstrării tradițiilor și valorilor naționale, chiar într-un context politic dificil.

De asemenea, poezia „Auzi-ne” a devenit un adevărat imn al luptei pentru păstrarea identității culturale și a influențat multe generații de tineri să-și redescopere tradițiile și să-și aprecieze limba și cultura. Poetul a reușit să inspire mulți oameni să lupte pentru păstrarea identității lor și pentru promovarea valorilor culturale naționale, nu numai în Moldova, ci și în întreaga lume.

De asemenea, poezia „Auzi-ne” este una dintre cele mai cunoscute creații ale lui Grigore Vieru și a devenit un simbol al luptei pentru libertate și identitate culturală a poporului moldovean. Versurile sale au fost traduse în multe limbi și au devenit cunoscute în întreaga lume, datorită puterii lor de a transmite emoții intense și de a sublinia importanța păstrării rădăcinilor și identității culturale.

---

Doamne sfinte, auzi-ne,
Cum ţi-auzi albinele!
Doamne sfinte, vezi-ne
Cum îţi vezi livezile!
Că pe meri sunt numai flori,
Iar pe noi numai sudori!

Doamne sfinte, plânge-ne!
Nu-ţi suntem noi sângele?!
Plânge-ne, îndură-te!
Nu-ţi suntem noi rudele?!
Noii huzuresc ciocoi
Noi – flămânzi şi trişti, şi goi!

Doamne bun, desprinde-ne
De pârjol şi grindine!
Culcă-ne, aşează-ne
Pruncuţii în leagăne!
Că mulţi dintre dânşii mor
În pântecul maicilor!

Nu mai vie stelele
Roşii! Cu smintelile
Ce vestiră ceţele
Şi pustietăţile!
Să răsară numai stea
Zidită de mâna ta!

Doamne drept, adună-ne
Lângă Prut şi Dunăre!
Înalţă-ne zilele
Lângă Tine ţine-le!
Că suntem copiii Tăi
Poate nu chiar cei mai răi!

Doamne sfinte, mută-ne
În bărbate tunete,
Să gonim tristeţile,
Toate strâmbătăţile!
Fraţi alăturea de fraţi
Ca şi brazii în Carpaţi!

Rezumat extins la poezia Auzi-ne de Grigore Vieru

Poezia „Auzi-ne” de Grigore Vieru este un strigăt de durere și disperare adresat celor care au uitat de valorile și tradițiile poporului român. Vieru își exprimă în versuri tristețea și dezamăgirea față de oamenii care își trădează propria țară și limba în favoarea influențelor străine.

În prima strofă, poetul descrie o scenă în care oamenii ascultă muzica străină și uită de cântecele și tradițiile populare. În a doua strofă, Vieru subliniază faptul că acești oameni au uitat de istoria și valorile propriului popor, și că au început să adopte valorile și tradițiile altor culturi. În a treia strofă, poetul exprimă disperarea și durerea sa, sugerând că această trădare a propriilor rădăcini și identitate poate avea consecințe grave pentru viitorul poporului român.

În ultima strofă, Vieru face un apel la oameni să-și amintească de valorile și tradițiile lor, și să le transmită mai departe generațiilor următoare. El subliniază faptul că limba și tradițiile populare sunt elemente esențiale ale identității naționale și că trebuie protejate și promovate cu respect și dragoste.

În concluzie, poezia „Auzi-ne” de Grigore Vieru este un strigăt de durere și disperare adresat celor care au uitat de valorile și tradițiile poporului român. Prin evocarea scenelor din viața cotidiană și prin exprimarea emoțiilor intense, poetul subliniază importanța păstrării rădăcinilor și identității culturale, precum și nevoia de a transmite aceste valori mai departe generațiilor următoare.