A Italiei libertate Va insufla o nouă viaţă Legioanelor uitate De la Dunărea măreaţă.
Vasile Alecsandri
Vasile Alecsandri este unul dintre cei mai importanți scriitori și poeți români, care a contribuit la dezvoltarea literaturii române în secolul al XIX-lea. Născut în 1821, el a fost un om de cultură versatil, cunoscut pentru poezia sa, dar și pentru activitatea sa politică și culturală.
Una dintre cele mai cunoscute opere ale lui Alecsandri este poezia „Hora Unirii”, care celebrează Unirea Principatelor Române din 1859. Această poezie este adesea recitată la evenimente importante din istoria României, fiind considerată un simbol al patriotismului și al unității naționale.
În plus față de poezie, Alecsandri a scris și piese de teatru, printre care „Chirița în Iași” și „Iarna pe uliță”. Aceste piese sunt considerate comedii clasice ale literaturii române și sunt adesea jucate în teatrele din România și din diaspora.
Alecsandri a fost și un om politic activ, fiind ales de mai multe ori în Adunarea Deputaților. De asemenea, el a jucat un rol important în formarea primului guvern român modern, ca ministru al afacerilor străine.
Pe lângă activitatea politică și literară, Alecsandri a avut și o pasiune pentru etnografie și folclor. El a călătorit prin Moldova și Muntenia, colectând și publicând peste 5.000 de cântece și legende populare românești.
În concluzie, Vasile Alecsandri este un nume important în literatura și cultura română. Operele sale, inclusiv „Hora Unirii” și „Chirița în Iași”, sunt capodopere ale literaturii române și sunt studiate și apreciate de generații de cititori și iubitori ai culturii române. De asemenea, contribuțiile sale în politică și etnografie l-au făcut un om de cultură polivalent, care a influențat dezvoltarea culturii și a istoriei României.
N. Bălcescu murind de Vasile Alecsandri
De pe plaiu-înstrăinării, Unde zac şi simt că mor De amarul desperării Şi de-al ţării mele dor,
Lacul de Como de Vasile Alecsandri
În lacul de Como e unda senină Ca cerul albastru ivit printre nori. În juru-i se-ntinde un rai de grădină
Floricica de Vasile Alecsandri
Frunză verde de alună, Mă dusei noaptea pe lună, Să găsesc o floricică Care mult inima-mi strică,
Năluca de Vasile Alecsandri
Frunză verde alunică! Mircea suie pe potică Şi-ntâlneşte o fetică Ce purta cofiţă-n mână
Sună pietricica-n vale de Vasile Alecsandri
Frunză verde de alună, Sună, sună şi răsună, Sună pietricica-n vale, Răsturnându-se pe cale,
Floricică-n foi albastră de Vasile Alecsandri
Floricică-n foi albastră! Păcat de dragostea noastră Că e lumea rea şi hoaţă,
Plângerea ţării de Vasile Alecsandri
Frunză verde de negară, Vai! sărmană biata ţară, Cum te-ajunge focul iară! Ruşii vin, te calicesc,
Rodica de Vasile Alecsandri
Purtând cofiţă cu apă rece Pe ai săi umeri albi, rotunzori, Juna Rodică voioasă trece Pe lângă junii sămănători.
Floarea din pârleaz de Vasile Alecsandri
Leleo roşie la obraz ,Leliţo, leliţo fa, Floricică din pârleaz, Leliţo, leliţo fa,