Trece-un călător şi cântă,
Trece pe-o cărare frântă
Prin câmpia înflorită,
Cu inima veştejită.
Vasile Alecsandri
Vasile Alecsandri este unul dintre cei mai importanți scriitori și poeți români, care a contribuit la dezvoltarea literaturii române în secolul al XIX-lea. Născut în 1821, el a fost un om de cultură versatil, cunoscut pentru poezia sa, dar și pentru activitatea sa politică și culturală.
Una dintre cele mai cunoscute opere ale lui Alecsandri este poezia „Hora Unirii”, care celebrează Unirea Principatelor Române din 1859. Această poezie este adesea recitată la evenimente importante din istoria României, fiind considerată un simbol al patriotismului și al unității naționale.
În plus față de poezie, Alecsandri a scris și piese de teatru, printre care „Chirița în Iași” și „Iarna pe uliță”. Aceste piese sunt considerate comedii clasice ale literaturii române și sunt adesea jucate în teatrele din România și din diaspora.
Alecsandri a fost și un om politic activ, fiind ales de mai multe ori în Adunarea Deputaților. De asemenea, el a jucat un rol important în formarea primului guvern român modern, ca ministru al afacerilor străine.
Pe lângă activitatea politică și literară, Alecsandri a avut și o pasiune pentru etnografie și folclor. El a călătorit prin Moldova și Muntenia, colectând și publicând peste 5.000 de cântece și legende populare românești.
În concluzie, Vasile Alecsandri este un nume important în literatura și cultura română. Operele sale, inclusiv „Hora Unirii” și „Chirița în Iași”, sunt capodopere ale literaturii române și sunt studiate și apreciate de generații de cititori și iubitori ai culturii române. De asemenea, contribuțiile sale în politică și etnografie l-au făcut un om de cultură polivalent, care a influențat dezvoltarea culturii și a istoriei României.
Pentru mândra care-mi place de Vasile Alecsandri
Pentru mândra care-mi place Nici părinţii n-au ce-mi face, Nici judele satului,
Fântâna de Vasile Alecsandri
Pe cărarea înflorită care duce la fântână, În ştergar şi în catrinţă, merge-o sprintenă română;
Calea Robilor de Vasile Alecsandri
Pe ceru-nalt luceşte un râu albiu de stele
Ce curge spre Moldova din tainicul noian;
Ca flotă luminoasă, luceferii prin ele
Cutreieră în umbră cerescul ocean.
Făt-Logofăt de Vasile Alecsandri
O! Fete-Logofete, Cu netede plete, Cu părul de aur! Stai, te odihneşte, Că-n deal te pândeşte
Pe albumul d-rei Ida Vegezzi Ruscalla de Vasile Alecsandri
Ades în codri noaptea, la stele, Mici păsărele duios suspină.
Fata ardeleancă de Vasile Alecsandri
Cât e ţara ungurească, Cât e ţara românească, Nu e floare pământeancă Ca fetiţa ardeleancă!
Cântec de fericire de Vasile Alecsandri
Gândul meu la tine zboară
Ca o pasăre uşoară
Către cuibul înverzit,
Şi la sânul tău pătrunde
Ca un flutur ce s-ascunde
Într-un leagăn înflorit.
Moş bătrân de Vasile Alecsandri
Na păcatul! ce văzui Pe colnic, lângă Vaslui? Fată mare, moş bătrân Cerând fetei măr din sân!
Fata cadiului de Vasile Alecsandri
La grădină, la cerdac Lui Hagi Baba-Novac Care poartă comănac, Lungă masă e întinsă

