Sultanul de Maroc Are-n împărăţie O sută şi o mie De armăsari cu foc. Dar jur pe Dumnezeu!
Vasile Alecsandri
Vasile Alecsandri este unul dintre cei mai importanți scriitori și poeți români, care a contribuit la dezvoltarea literaturii române în secolul al XIX-lea. Născut în 1821, el a fost un om de cultură versatil, cunoscut pentru poezia sa, dar și pentru activitatea sa politică și culturală.
Una dintre cele mai cunoscute opere ale lui Alecsandri este poezia „Hora Unirii”, care celebrează Unirea Principatelor Române din 1859. Această poezie este adesea recitată la evenimente importante din istoria României, fiind considerată un simbol al patriotismului și al unității naționale.
În plus față de poezie, Alecsandri a scris și piese de teatru, printre care „Chirița în Iași” și „Iarna pe uliță”. Aceste piese sunt considerate comedii clasice ale literaturii române și sunt adesea jucate în teatrele din România și din diaspora.
Alecsandri a fost și un om politic activ, fiind ales de mai multe ori în Adunarea Deputaților. De asemenea, el a jucat un rol important în formarea primului guvern român modern, ca ministru al afacerilor străine.
Pe lângă activitatea politică și literară, Alecsandri a avut și o pasiune pentru etnografie și folclor. El a călătorit prin Moldova și Muntenia, colectând și publicând peste 5.000 de cântece și legende populare românești.
În concluzie, Vasile Alecsandri este un nume important în literatura și cultura română. Operele sale, inclusiv „Hora Unirii” și „Chirița în Iași”, sunt capodopere ale literaturii române și sunt studiate și apreciate de generații de cititori și iubitori ai culturii române. De asemenea, contribuțiile sale în politică și etnografie l-au făcut un om de cultură polivalent, care a influențat dezvoltarea culturii și a istoriei României.
Noaptea albă de Vasile Alecsandri
Noaptea-i albă, luminoasă, Ceru-i boltă de opal. Toată zarea-i scânteioasă, Tot izvoru-i de cristal,
Buchet, calul favorit a d-rei Maria Docan de Vasile Alecsandri
În poveştile frumoase ce se spun la şezătoare,
Sunt cai ageri, iuţi ca gândul şi cu darul de cuvânt,
Unul galben ca porumbul aurit la foc de soare,
Altul negru ca păcatul… amândoi copii de vânt!
Vrăbiuţa de Vasile Alecsandri
Vrăbiuţă de pe deal, Zbori degrabă în Ardeal Şi te-ntoarce de îmi spune Ori veşti rele, ori veşti bune.
Emmi de Vasile Alecsandri
Când glasul Providenţei te-a rechemat în ceruri, Ca să măreşti podoaba cereştilor misteruri, O, fiică a Moldovei!
Zilele Babei de Vasile Alecsandri
Cât au fost iarna de lungă Au ţinut soarele strâns Sub al ei cojoc încins, Crivăţul să nu-l ajungă,
Bujor de Vasile Alecsandri
Frunză verde de negară,
A ieşit Bujor în ţară!
Bate, pradă, nu omoară,
Pe ciocoi îi bagă-n fiare,
Iubirile de Vasile Alecsandri
Dragele iubirile Cântă ca păsările În toate colţurile Şi prin lunci şi prin câmpii
Erculean de Vasile Alecsandri
Plecat-au în zori Trei surori la flori. Sora cea mai mare S-a dus înspre mare, Sora cea mezină
Plugul blestemat de Vasile Alecsandri
Vecină cu moşia bogată şi domnească Se-ntinde o câmpie mănoasă, răzeşească,

