Zgomot trist în câmp răsună! Vin strigoii, se adună, Părăsind a lor sicrie.
Vasile Alecsandri
Vasile Alecsandri este unul dintre cei mai importanți scriitori și poeți români, care a contribuit la dezvoltarea literaturii române în secolul al XIX-lea. Născut în 1821, el a fost un om de cultură versatil, cunoscut pentru poezia sa, dar și pentru activitatea sa politică și culturală.
Una dintre cele mai cunoscute opere ale lui Alecsandri este poezia „Hora Unirii”, care celebrează Unirea Principatelor Române din 1859. Această poezie este adesea recitată la evenimente importante din istoria României, fiind considerată un simbol al patriotismului și al unității naționale.
În plus față de poezie, Alecsandri a scris și piese de teatru, printre care „Chirița în Iași” și „Iarna pe uliță”. Aceste piese sunt considerate comedii clasice ale literaturii române și sunt adesea jucate în teatrele din România și din diaspora.
Alecsandri a fost și un om politic activ, fiind ales de mai multe ori în Adunarea Deputaților. De asemenea, el a jucat un rol important în formarea primului guvern român modern, ca ministru al afacerilor străine.
Pe lângă activitatea politică și literară, Alecsandri a avut și o pasiune pentru etnografie și folclor. El a călătorit prin Moldova și Muntenia, colectând și publicând peste 5.000 de cântece și legende populare românești.
În concluzie, Vasile Alecsandri este un nume important în literatura și cultura română. Operele sale, inclusiv „Hora Unirii” și „Chirița în Iași”, sunt capodopere ale literaturii române și sunt studiate și apreciate de generații de cititori și iubitori ai culturii române. De asemenea, contribuțiile sale în politică și etnografie l-au făcut un om de cultură polivalent, care a influențat dezvoltarea culturii și a istoriei României.
Bărăganul de Vasile Alecsandri
Pe cea câmpie lungă a cărei tristă zare
Sub cer, în fund, departe, misterios dispare,
Nici casă, nici pădure, nici râu răcoritor,
Nimic nu-nveseleşte pe bietul călător.
Urâtul de Vasile Alecsandri
Of! urât, urât, urât! Boală far’ de crezământ! De te-ai duce-n codri, duce, Ursu-n labe-i să te-apuce!
Dorul III de Vasile Alecsandri
Vine dorul despre seară, Despre zori el vine iară Şi-mi grăieşte şi mă-ntreabă De ce sunt cu faţa slabă?
O noapte la ţară de Vasile Alecsandri
Frumoasă e câmpia cu dulcea-i liniştire Pentru acel ce fuge de-a lumii amăgire
Barbu de Vasile Alecsandri
Barbu de Vasile Alecsandri
„Ce caţi, Barbule, la noi?
Nu sunt fete pe la voi?”
„Ba sunt, da-s cam mititele,
Nu mă pot iubi cu ele.
Pe sub poale de pădure de Vasile Alecsandri
Pe sub poale de pădure Merg copilele la mure, Nevestele la alune Şi râd ca nişte nebune.
Dorul româncei de Vasile Alecsandri
De-ar vrea bunul Dumnezeu Să-mi asculte dorul meu! De-aş avea un copilaş, Dragul mamei îngeraş!
Pohod la Sybir de Vasile Alecsandri
Sub cer de plumb întunecos, Pe câmp plin de zăpadă Se trăgănează-ncet pe jos O jalnică grămadă
Biserica risipită de Vasile Alecsandri
Sus, pe muntele Ceahlău,
Stă la pândă Duhul rău
Şi aruncă peste munţi
Ochii săi şerpii şi crunţi,

