Vasile Alecsandri este unul dintre cei mai importanți scriitori și poeți români, care a contribuit la dezvoltarea literaturii române în secolul al XIX-lea. Născut în 1821, el a fost un om de cultură versatil, cunoscut pentru poezia sa, dar și pentru activitatea sa politică și culturală.
Una dintre cele mai cunoscute opere ale lui Alecsandri este poezia „Hora Unirii”, care celebrează Unirea Principatelor Române din 1859. Această poezie este adesea recitată la evenimente importante din istoria României, fiind considerată un simbol al patriotismului și al unității naționale.
În plus față de poezie, Alecsandri a scris și piese de teatru, printre care „Chirița în Iași” și „Iarna pe uliță”. Aceste piese sunt considerate comedii clasice ale literaturii române și sunt adesea jucate în teatrele din România și din diaspora.
Alecsandri a fost și un om politic activ, fiind ales de mai multe ori în Adunarea Deputaților. De asemenea, el a jucat un rol important în formarea primului guvern român modern, ca ministru al afacerilor străine.
Pe lângă activitatea politică și literară, Alecsandri a avut și o pasiune pentru etnografie și folclor. El a călătorit prin Moldova și Muntenia, colectând și publicând peste 5.000 de cântece și legende populare românești.
În concluzie, Vasile Alecsandri este un nume important în literatura și cultura română. Operele sale, inclusiv „Hora Unirii” și „Chirița în Iași”, sunt capodopere ale literaturii române și sunt studiate și apreciate de generații de cititori și iubitori ai culturii române. De asemenea, contribuțiile sale în politică și etnografie l-au făcut un om de cultură polivalent, care a influențat dezvoltarea culturii și a istoriei României.
Balcanul şi Carpatul, la Dunărea măreaţă,
Ca doi giganţi năprasnici stau astăzi faţă-n faţă
Ş-aprinşi de dor de luptă, cu ochii se măsoară,
Cu glasul s-ameninţă, cu gândul se doboară,
Zicând: „Nu pot să-ncapă două paloşe într-o teacă!
E scris din noi doi unul în pulbere să treacă!”
Măi bădiţă păr sucit Şezi la noi dac-ai venit Decât să văd că te duci Mai bine te-aş vedea-n furci,
În Alhambra strălucită Mult vestită, Unde sufletul uimit Drăgălaş se desfătează Şi visează
Aerul e viu şi proaspăt! el trezeşte şi învie
Pieptul, inima şi ochii peste carii lin adie.
Balta-n aburi se ascunde sub un văl misterios,
Aşteptând voiosul soare ca pe-un mire luminos.
Leleţico, draga mea de Vasile Alecsandri Lelitico, draga mea, Guriţă de floricea! Când a veni sâmbăta, Leagă de codiţa ta
Ah! Mi-e dor, mi-e dor de tine, Îngeraş cu dulci lumini! Ah! mi-i e dor şi plâng de jale Tot privind în a ta cale.
În zgomotul de tunuri ce tună ne-ncetat La Crâm, pe triste ţărmuri, mă plimb întristat,
Sus la munte, ninge, plouă,
La Craiova pică rouă
Din ai nopţii ochi cereşti
Şi din ochii omeneşti
Fost am pe unde-am iubit, Pe mândruţa n-am găsit Şi m-am lăsat după vânt Şi am dat de un mormânt.
Frunză verde mărăcine, Nimic se prinde de mine! De când dorul m-a lovit Minţile mi-au rătăcit;
