Pe malul mării de spume-albită
Ce-nalţă gemet îngrozitor,
Ca pe un înger te-aştept, iubită,
Cuprins de jale, muncit de dor.
Vasile Alecsandri
Vasile Alecsandri este unul dintre cei mai importanți scriitori și poeți români, care a contribuit la dezvoltarea literaturii române în secolul al XIX-lea. Născut în 1821, el a fost un om de cultură versatil, cunoscut pentru poezia sa, dar și pentru activitatea sa politică și culturală.
Una dintre cele mai cunoscute opere ale lui Alecsandri este poezia „Hora Unirii”, care celebrează Unirea Principatelor Române din 1859. Această poezie este adesea recitată la evenimente importante din istoria României, fiind considerată un simbol al patriotismului și al unității naționale.
În plus față de poezie, Alecsandri a scris și piese de teatru, printre care „Chirița în Iași” și „Iarna pe uliță”. Aceste piese sunt considerate comedii clasice ale literaturii române și sunt adesea jucate în teatrele din România și din diaspora.
Alecsandri a fost și un om politic activ, fiind ales de mai multe ori în Adunarea Deputaților. De asemenea, el a jucat un rol important în formarea primului guvern român modern, ca ministru al afacerilor străine.
Pe lângă activitatea politică și literară, Alecsandri a avut și o pasiune pentru etnografie și folclor. El a călătorit prin Moldova și Muntenia, colectând și publicând peste 5.000 de cântece și legende populare românești.
În concluzie, Vasile Alecsandri este un nume important în literatura și cultura română. Operele sale, inclusiv „Hora Unirii” și „Chirița în Iași”, sunt capodopere ale literaturii române și sunt studiate și apreciate de generații de cititori și iubitori ai culturii române. De asemenea, contribuțiile sale în politică și etnografie l-au făcut un om de cultură polivalent, care a influențat dezvoltarea culturii și a istoriei României.
Maiorului Iancu Bran de Vasile Alecsandri
Mergi să-ţi iei dreapta răsplată de la dreptul ziditor, Tu ce laşi în urmă jale, vrednicule muritor!
Baba Cloanţa de Vasile Alecsandri
Şede baba pe călcâie
În tufarul cel uscat,
Şi tot cată neîncetat
Când la luna cea bălaie,
Când la focul cel din sat.
Dolca de Vasile Alecsandri
Pe câmpul Tinechiei, Pe zările câmpiei,Răsărit-au florile Odată cu zorile? N-au răsărit florile,
Stejarul şi cornul de Vasile Alecsandri
„Frate, frate de stejar! Lasă-mă să tai un par Să-mi fac osie la car.” „Frăţioare românaş,
Baba şi fata de Vasile Alecsandri
Sub răchita rămurată
Şede o babă supărată
Şi-mprejur iarba-i uscată!
Ce-a fost verde a veştezit,
Domnica de Vasile Alecsandri
Astăzi bură, mâine bură,Leliţă, leliţă, La Domnica-n bătătură, Leliţă, leliţă,
Oltul de Vasile Alecsandri
Oltul de Vasile Alecsandri Oltule, Olteţule! Seca-ţi-ar pâraiele, Să crească dudaiele ,Să trec cu picioarele.
Baba şi moşneagul de Vasile Alecsandri
„Fost-ai, leleo, când ai fost
Ş-ai rămas un lucru prost”.
„Fost-ai, badeo, om voinic
Ş-ai rămas om de nimic”.
Doncilă de Vasile Alecsandri
Sub cel păr mare din sat Zace Donciul pe un pat; Nouă ani şi jumătate De când zace el pe spate!

