Ea era frumoasă, dulce, încântătoare, Ca o floare vie, căzută din soare; Lumea-namorată şi de doruri plină
Vasile Alecsandri
Vasile Alecsandri este unul dintre cei mai importanți scriitori și poeți români, care a contribuit la dezvoltarea literaturii române în secolul al XIX-lea. Născut în 1821, el a fost un om de cultură versatil, cunoscut pentru poezia sa, dar și pentru activitatea sa politică și culturală.
Una dintre cele mai cunoscute opere ale lui Alecsandri este poezia „Hora Unirii”, care celebrează Unirea Principatelor Române din 1859. Această poezie este adesea recitată la evenimente importante din istoria României, fiind considerată un simbol al patriotismului și al unității naționale.
În plus față de poezie, Alecsandri a scris și piese de teatru, printre care „Chirița în Iași” și „Iarna pe uliță”. Aceste piese sunt considerate comedii clasice ale literaturii române și sunt adesea jucate în teatrele din România și din diaspora.
Alecsandri a fost și un om politic activ, fiind ales de mai multe ori în Adunarea Deputaților. De asemenea, el a jucat un rol important în formarea primului guvern român modern, ca ministru al afacerilor străine.
Pe lângă activitatea politică și literară, Alecsandri a avut și o pasiune pentru etnografie și folclor. El a călătorit prin Moldova și Muntenia, colectând și publicând peste 5.000 de cântece și legende populare românești.
În concluzie, Vasile Alecsandri este un nume important în literatura și cultura română. Operele sale, inclusiv „Hora Unirii” și „Chirița în Iași”, sunt capodopere ale literaturii române și sunt studiate și apreciate de generații de cititori și iubitori ai culturii române. De asemenea, contribuțiile sale în politică și etnografie l-au făcut un om de cultură polivalent, care a influențat dezvoltarea culturii și a istoriei României.
Crai-nou de Vasile Alecsandri
Pe când la cuibu-i pasărea zboară C-un ţipăt jalnic ca un suspin Şi, plecând capul sub aripioară
Mihu copilul de Vasile Alecsandri
La dealul Bărbat, Pe drumul săpat, Merge hăulind, Merge chiuind Mihu copilaş
La mormântul lui Gr. Romalo de Vasile Alecsandri
Încă o rază care se stinge Din cerul nostru întunecat! Inima noastră amar te plânge,
Gerul de Vasile Alecsandri
Gerul aspru şi sălbatic strânge-n braţe-i cu jelire Neagra luncă de pe vale care zace-n amorţire;
Ciocoiul de Vasile Alecsandri
Frunză verde baraboi, Mă-ntâlnii cu un ciocoi: „Bună cale, măi române” „Mulţumim, ciocoi de câine”
Mărioara, Florioara de Vasile Alecsandri
La Moldova cea frumoasă Viaţa-i dulce şi voioasă L-a Moldovei dulce soare Creşte floare lângă floare!
Ştefan Vodă şi şoimul de Vasile Alecsandri
Şoimule, şoimuţ uşor, Fă-te roată sus în zbor. Ce se vede la hotare De s-aude zgomot mare?
Ghemiş de Vasile Alecsandri
Frunză verde de-aluniş: Tace cucul la răriş, La răriş, la cărpiniş De frica celui Ghemiş,
Crinul de Vasile Alecsandri
Pe când steaua se oglindăÎn izvorul tăinuit, Crinul merge de colindă Câmpul verde şi-nflorit,

