O candelă subțire sub bolta cea înaltă
Lumină peste regii cei dacici laolaltă,
Cari tăiați în marmur cu steme și hlamide
Se înșirau în sală sub negrele firide,
romana
Literatura română reprezintă o parte importantă a culturii și istoriei României, fiind o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. Ea are o istorie bogată, începând cu primele scrieri în limba română din secolul al XVI-lea și continuând cu creațiile literare contemporane.
Această literatură a fost influențată de diverse curente literare europene, dar a reușit să își păstreze propria sa identitate culturală și lingvistică. Multe dintre operele cele mai importante ale literaturii române au fost scrise în perioada de mijloc a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, considerată a fi „epoca de aur” a literaturii române.
În această perioadă, scriitorii români au explorat subiecte precum istoria și cultura națională, precum și probleme sociale și politice ale vremii lor. Aceștia au creat capodopere în diferite genuri literare, cum ar fi poezia, proza și teatrul.
Literatura română este bogată în opere de ficțiune și non-ficțiune, precum și în poezie, dramaturgie și eseuri. Operele literare cele mai cunoscute și cele mai studiate în școli și universități includ „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, „Moromeții” de Marin Preda, „Enigma Otiliei” de George Călinescu și „Ion” de Liviu Rebreanu.
În plus față de operele tradiționale, literatura română contemporană a adus în prim-plan noi stiluri și abordări. Scriitorii moderni abordează o varietate de subiecte, de la probleme sociale și politice contemporane, la probleme psihologice și existențiale.
În concluzie, literatura română este o parte importantă a culturii și istoriei României, reprezentând o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. De-a lungul timpului, scriitorii români au creat opere remarcabile în diferite genuri literare, care continuă să inspire și să influențeze generațiile următoare.
În curând de Ion Luca Caragiale
Un fapt interesant despre poezia „În curând” de Ion Luca Caragiale este că aceasta a fost scrisă într-o perioadă în care România se confrunta cu schimbări semnificative în societate și în literatură.
Marea-nalță mii de valuri de Mihai Eminescu
Marea-nalță mii de valuri, mii de brațe-albe de spume
Spre a se spânzura de stele ș-a scăpa din astă lume,
Din pământul ce de rane și de moarte e cuprins
Și pământu-ntreg e-o rană de jăratic – un vulcan.
N-am în ceruri de Alexandru Macedonski
N-am în ceruri nici o stea…
Soarta mea e soarta rea,
Am pierdut orice credinţă
Înecată-n suferinţă.
Avânt de Alexandru Macedonski
Precum în largul mării corabia s-opreşte
Când vântul nu mai suflă şi pânza pe catart
Atârnă nenstrunată sub luna ce-i zâmbeşte
Cu razele ce-asupră-i zadarnic se împart;
Răzbunarea şoarecilor sau moartea lui Sion de Grigore Alexandrescu
Pe Dealul Mitropoliei,
În Arhiva României,
Unde statul gramadeste
Tot ce nu-i mai trebuieste,
Căci eterne sunt ale lumii toate de Mihai Eminescu
Marea singură lin se plînge-n durere,
Ea îşi spune de mult şi taina şi jalea-i
Vai! de o mie de evi se zbate şi-şi spune
Germanu-i foarte tacticos (după Fallersleben) de Mihai Eminescu
Neamțul cercetează lucrul tactios, pe dos, pe față.
La surtuc de are pată el chemia o învață.
Ani întregi mereu citește spre a ști cum se cuvine,
Cu ce chip din cit și lână iese petele mai bine.
În gondolă de Ion Luca Caragiale
La San Marco în piaţă,
Dulce curge-n carnaval,
Ca un vis, a noastră viaţă
Lin şopteşte-al mării val.
Mii de stele…dulce sară de Mihai Eminescu
Mii de stele…dulce sară
Peste codri se coboară,
Peste vârfuri trece lună
Iar isvoarele răsună.