Nici luna plutitoare, nici stelele din ceri
N-or să pătrundă-n umbra trecutelor dureri,
N-or să pătrunz-amarul pierdutei tinereţi,
Chiar de-aş avea de-acuma ş-o sută de vieţi,
Tag
Arăt: 871 - 880 din 3.332 REZULTATE
romana
Literatura română reprezintă o parte importantă a culturii și istoriei României, fiind o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. Ea are o istorie bogată, începând cu primele scrieri în limba română din secolul al XVI-lea și continuând cu creațiile literare contemporane.
Această literatură a fost influențată de diverse curente literare europene, dar a reușit să își păstreze propria sa identitate culturală și lingvistică. Multe dintre operele cele mai importante ale literaturii române au fost scrise în perioada de mijloc a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, considerată a fi „epoca de aur” a literaturii române.
În această perioadă, scriitorii români au explorat subiecte precum istoria și cultura națională, precum și probleme sociale și politice ale vremii lor. Aceștia au creat capodopere în diferite genuri literare, cum ar fi poezia, proza și teatrul.
Literatura română este bogată în opere de ficțiune și non-ficțiune, precum și în poezie, dramaturgie și eseuri. Operele literare cele mai cunoscute și cele mai studiate în școli și universități includ „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, „Moromeții” de Marin Preda, „Enigma Otiliei” de George Călinescu și „Ion” de Liviu Rebreanu.
În plus față de operele tradiționale, literatura română contemporană a adus în prim-plan noi stiluri și abordări. Scriitorii moderni abordează o varietate de subiecte, de la probleme sociale și politice contemporane, la probleme psihologice și existențiale.
În concluzie, literatura română este o parte importantă a culturii și istoriei României, reprezentând o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. De-a lungul timpului, scriitorii români au creat opere remarcabile în diferite genuri literare, care continuă să inspire și să influențeze generațiile următoare.
Lumineze stelele de Mihai Eminescu
Lumineze stelele,
Plângă râurile,
Nori-n cer călătorească,
Neamurile-mbătrânească
Rondelul cercetașilor de Alexandru Macedonski
Mai mari, mai mici, trec cercetasii
Un print din suflet i-a desprins,
Pe toti în ochi cu foc nestins,
Sburătorul de Vasile Alecsandri
Dragă, dragă sorioară,
Nu ştii cânticul ce spune
Că prin frunzi când se strecoară
Raza zilei ce apune,
Suferința de Grigore Alexandrescu
Îmi place a naturii salbatica mânie,
Si negura, si viscol, si cer întarâtat,
Si tot ce e de groaza, ce e în armonie
Basmul lui Arghir de Mihai Eminescu
Frunză verde fag,
Dorule sărac,
Lăutar pribeag
Vin’, de-mi zi cu drag.
Cezara VI de Mihai Eminescu
Sunt oameni pe care spiritele de observaţie şi femeile îi descoasă dintr-o singură apucătură — oameni cu puţin spirit, dar de-un caracter tare, expres, consecvent. Astfel era Castelmare. Dacă o femeie l-ar fi auzit trăgând clopoţelul, ar fi ştiut îndată cu ce faţă să-l primească; dacă un actor bun i-ar fi auzit paşii severi, apăsaţi şi de-o aspră regularitate răsunând prin galeriile şi coridoarele palatului Bianchi, ar fi ştiut prin o
O, Saturn de Mihai Eminescu
Tu ce stând cumpăna vremii îi măsuri,
Tu ce măsuri curgerea lumii în haos
După câte ori se ivește umbra,
Soră luminii.
Rondelul apei din ograda japonezului de Alexandru Macedonski
Apei lui de prin ogradă,
Prea domol curgând la vale,
Bolovani, dintr-o grămadă,
Japonezu-i pune-n cale.
Satira contra lui Ion Eliade Rădulescu de Grigore Alexandrescu
Cine e-acela care visează,
Atîtea proaste, mici secături
Și vrea de înger lumea să-l crează