A venit și vremea furtunoasă
Să ne dăm naturii înapoi,
Hai, țărani, întoarceti-vă-acasă
Că e-dor pământului de voi.
romana
Literatura română reprezintă o parte importantă a culturii și istoriei României, fiind o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. Ea are o istorie bogată, începând cu primele scrieri în limba română din secolul al XVI-lea și continuând cu creațiile literare contemporane.
Această literatură a fost influențată de diverse curente literare europene, dar a reușit să își păstreze propria sa identitate culturală și lingvistică. Multe dintre operele cele mai importante ale literaturii române au fost scrise în perioada de mijloc a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, considerată a fi „epoca de aur” a literaturii române.
În această perioadă, scriitorii români au explorat subiecte precum istoria și cultura națională, precum și probleme sociale și politice ale vremii lor. Aceștia au creat capodopere în diferite genuri literare, cum ar fi poezia, proza și teatrul.
Literatura română este bogată în opere de ficțiune și non-ficțiune, precum și în poezie, dramaturgie și eseuri. Operele literare cele mai cunoscute și cele mai studiate în școli și universități includ „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, „Moromeții” de Marin Preda, „Enigma Otiliei” de George Călinescu și „Ion” de Liviu Rebreanu.
În plus față de operele tradiționale, literatura română contemporană a adus în prim-plan noi stiluri și abordări. Scriitorii moderni abordează o varietate de subiecte, de la probleme sociale și politice contemporane, la probleme psihologice și existențiale.
În concluzie, literatura română este o parte importantă a culturii și istoriei României, reprezentând o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. De-a lungul timpului, scriitorii români au creat opere remarcabile în diferite genuri literare, care continuă să inspire și să influențeze generațiile următoare.
Cheia de Adrian Păunescu
Mari poeți, de-a lungul vremii, au asemănat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeiță, cu scânteie, cu o apă, c-o păpușă.
Eu, cum nu-s poet prea mare,
Zic că seamănă c-o ușă.
Chei de Adrian Păunescu
De n-ai fi decât tu sub cerul lumii,
De n-ai fi decât tu, cea fără pată,
Și nici un clopot n-ar voi să bată
Și nici un fiu să-și plângă mila mumii,
Cerșesc suferința de Adrian Păunescu
Acum, mă-ntreb ce se va întâmpla,
Cu viața mea, cu scrisul meu, cu toate,
Când mă voi liniști și am s-adorm,
Măcar o noapte, cu seninătate.
Cerere de uitare de Adrian Păunescu
La toamnă, sub nebunul glas de greieri,
Când şi singurătatea va fi grea,
Să-mi faceţi operaţie pe creier,
Să mă scăpaţi de gândul despre ea.
Cerere de recurs de Adrian Păunescu
În numele poporului român,
În numele a ceea ce mă doare,
Înaintez recurs fără scăpare
Cerescului şi absolut stăpân.
Cerere de Adrian Păunescu
Asist întâmplător
la spectacolul prostiei lumii
și parcă aș vrea să-mi iau abonament.
Cea din urmă primăvară de Adrian Păunescu
Adie-a primăvară dinspre stele
și dinspre mugurii conspirativi
pe care tu, cu lacrimile mele,
sub viforele iernii îi cultivi.
Satiră duhului meu de Grigore Alexandrescu
Trageți toți câte o carte: domnule, ești cu mine.
Șezi, mă rog, împotrivă, și vezi de joacă bine!
Când priveşti oglinda mărei de Mihai Eminescu
Când privești oglinda mărei,
Vezi în ea
Țărmuri verzi și cerul sărei,
Nor și stea.