Dintr-un oraş deloc interesant,
Cu lume multă şi năravuri rele,
Primeşte-acest colind la post-restant
Din partea mea şi-a suferinţei mele.
romana
Literatura română reprezintă o parte importantă a culturii și istoriei României, fiind o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. Ea are o istorie bogată, începând cu primele scrieri în limba română din secolul al XVI-lea și continuând cu creațiile literare contemporane.
Această literatură a fost influențată de diverse curente literare europene, dar a reușit să își păstreze propria sa identitate culturală și lingvistică. Multe dintre operele cele mai importante ale literaturii române au fost scrise în perioada de mijloc a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, considerată a fi „epoca de aur” a literaturii române.
În această perioadă, scriitorii români au explorat subiecte precum istoria și cultura națională, precum și probleme sociale și politice ale vremii lor. Aceștia au creat capodopere în diferite genuri literare, cum ar fi poezia, proza și teatrul.
Literatura română este bogată în opere de ficțiune și non-ficțiune, precum și în poezie, dramaturgie și eseuri. Operele literare cele mai cunoscute și cele mai studiate în școli și universități includ „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, „Moromeții” de Marin Preda, „Enigma Otiliei” de George Călinescu și „Ion” de Liviu Rebreanu.
În plus față de operele tradiționale, literatura română contemporană a adus în prim-plan noi stiluri și abordări. Scriitorii moderni abordează o varietate de subiecte, de la probleme sociale și politice contemporane, la probleme psihologice și existențiale.
În concluzie, literatura română este o parte importantă a culturii și istoriei României, reprezentând o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. De-a lungul timpului, scriitorii români au creat opere remarcabile în diferite genuri literare, care continuă să inspire și să influențeze generațiile următoare.
Colind de mamă și tată de Adrian Păunescu
Mai deschide, mamă, geamul, mai deschide vechea ușă,
Nu te teme, nu străinii au bătut la poarta ta,
Asta e ninsoare, mamă, să nu crezi că e cenușă,
Colind de Adrian Păunescu
În oamenii de pe aici
E Dumnezeu, pesemne,
Când ei, în colţ, cu paşii mici,
Aduc în casă lemne.
Bătrâni și copii de Adrian Păunescu
Aceşti bătrâni, aceşti copii
Ar fi, dar parcă nu ar fi,
Sunt unii nord şi alţii sud
Şi lacrima nu și-o aud.
Bătrân de-atâta lună de Adrian Păunescu
Am scris în tinerețea mea nebună
Ceva ce se întâmplă-abia acum,
Că voi ieși pe cel din urmă drum,
„Albit și alb, bătrân de-atâta lună”.
Bătrân ceasornicar de Adrian Păunescu
Bătrân ceasornicar, adus de spate,
Ce vrei să mai repari cu mâna ta,
Când, nici o oră bună nu mai bate
Şi secundarul cade pe podea?
Bătrân de Adrian Păunescu
Prea târziu te-am întâlnit în viață
Ca să pot să stau de veghe până-n zori,
Brațele pe sânii tăi mi-ngheață
Ars prea mult ca să nu mă omori.
Bătălia pentru Lostriță de Adrian Păunescu
E o poveste prin aceste locuri,
în care apa are iarăşi rang
şi oamenii se-adună pe la focuri
şi clopote se mai aud, bing-bang.
Bărbatul de Adrian Păunescu
Am dat un telefon la mine acasă,
Am spus „Alo!” și-apoi am așteptat
Și mi-a răspuns o voce-aproape groasă,
O voce sugrumată, de bărbat.
Balada lui Ilie de la sculărie de Adrian Păunescu
Cică-ntr-o uzină dintr-un mic oraş
a venit un lider din străinătate,
gazdele cu dânsul se purtau gingaş,
ca să-i intre-n voie, le făceau pe toate.