De bună voie, gratuit, confirm
Că-n mine însumi eşti şi astăzi toată
Precum întorsul de pe front, infirm,
Pe care-l doare unde-a fost odată
Mâna tăiată.
romana
Literatura română reprezintă o parte importantă a culturii și istoriei României, fiind o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. Ea are o istorie bogată, începând cu primele scrieri în limba română din secolul al XVI-lea și continuând cu creațiile literare contemporane.
Această literatură a fost influențată de diverse curente literare europene, dar a reușit să își păstreze propria sa identitate culturală și lingvistică. Multe dintre operele cele mai importante ale literaturii române au fost scrise în perioada de mijloc a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, considerată a fi „epoca de aur” a literaturii române.
În această perioadă, scriitorii români au explorat subiecte precum istoria și cultura națională, precum și probleme sociale și politice ale vremii lor. Aceștia au creat capodopere în diferite genuri literare, cum ar fi poezia, proza și teatrul.
Literatura română este bogată în opere de ficțiune și non-ficțiune, precum și în poezie, dramaturgie și eseuri. Operele literare cele mai cunoscute și cele mai studiate în școli și universități includ „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, „Moromeții” de Marin Preda, „Enigma Otiliei” de George Călinescu și „Ion” de Liviu Rebreanu.
În plus față de operele tradiționale, literatura română contemporană a adus în prim-plan noi stiluri și abordări. Scriitorii moderni abordează o varietate de subiecte, de la probleme sociale și politice contemporane, la probleme psihologice și existențiale.
În concluzie, literatura română este o parte importantă a culturii și istoriei României, reprezentând o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. De-a lungul timpului, scriitorii români au creat opere remarcabile în diferite genuri literare, care continuă să inspire și să influențeze generațiile următoare.
Esenţialul de Adrian Păunescu
Să nu cădem în amănunte
şi să uităm esenţialul,
din râu în râu,
din munte-n munte,
cum valul
face trup cu malul,
Eminesciene de Adrian Păunescu
Să rămâi român
Nu e chiar în van
Ci înseamnă-a fi
Eminescian.
De-a poetul ce țara-și conține
Un popor nu se poate juca,
Emigranta Hiperboree de Adrian Păunescu
Prin cinic, guvernamental acord,
La ora ploilor de pașapoarte,
Hiperboreea pleacă înspre nord,
În țara ce le adusese moarte.
Eliptică de realitate de Adrian Păunescu
Ceea ce vreau să-ți spun acum
E o propoziție eliptică,
Nu de subiect,
Nu de predicat,
Ci de realitate.
Aș vrea să-ți înfățișez
Elena de Adrian Păunescu
Poezie dedicată Elenei Grecescu, marea iubire a poetului
Căzut din lacrimile mele, jos,
Din însumi dat afară de rana ce mă doare
Elegie pentru calul fugit din grajd de Adrian Păunescu
Un cal, ca din poveștile cu cai,
cu păr vâlvoi și simțurile treze,
fugea fără de țintă pe șosea,
nemaiavând nici forță să necheze.
Elegie în marș de Adrian Păunescu
În lacrimi şi-n acvarii gustul mării,
Penumbra toamnei s-a-mpărţit la doi
Şi-n desfrunzirea şirelor spinării,
E toga lui Ovidiu peste noi.
Elegia ultimei iubiri de Adrian Păunescu
Aceste nopţi de insomnie,
Aceste pauze-n destin,
Ţi le dedic cu totul ţie,
Cu toată moartea ce-o conţin.
Efortul de-a uita de Adrian Păunescu
Mărturisesc a fi-ncercat să scap
De gândul despre ea, care mă doare,
Am luat tot felul de liniștitoare,
Dar nu mi-a fost prielnic nici un hap.