Nu ne jucăm cu țara și cu neamul,
Ar fi rușine și ar fi păcat,
E-al nostru râul și al nostru ramul
Și mama nu e de negociat.
romana
Literatura română reprezintă o parte importantă a culturii și istoriei României, fiind o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. Ea are o istorie bogată, începând cu primele scrieri în limba română din secolul al XVI-lea și continuând cu creațiile literare contemporane.
Această literatură a fost influențată de diverse curente literare europene, dar a reușit să își păstreze propria sa identitate culturală și lingvistică. Multe dintre operele cele mai importante ale literaturii române au fost scrise în perioada de mijloc a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, considerată a fi „epoca de aur” a literaturii române.
În această perioadă, scriitorii români au explorat subiecte precum istoria și cultura națională, precum și probleme sociale și politice ale vremii lor. Aceștia au creat capodopere în diferite genuri literare, cum ar fi poezia, proza și teatrul.
Literatura română este bogată în opere de ficțiune și non-ficțiune, precum și în poezie, dramaturgie și eseuri. Operele literare cele mai cunoscute și cele mai studiate în școli și universități includ „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, „Moromeții” de Marin Preda, „Enigma Otiliei” de George Călinescu și „Ion” de Liviu Rebreanu.
În plus față de operele tradiționale, literatura română contemporană a adus în prim-plan noi stiluri și abordări. Scriitorii moderni abordează o varietate de subiecte, de la probleme sociale și politice contemporane, la probleme psihologice și existențiale.
În concluzie, literatura română este o parte importantă a culturii și istoriei României, reprezentând o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. De-a lungul timpului, scriitorii români au creat opere remarcabile în diferite genuri literare, care continuă să inspire și să influențeze generațiile următoare.
Îmi ești nevroză de Adrian Păunescu
Pedeapsa mea va fi uitarea, îngenuncheat ți-o pregătesc,
Va fi suprema mea jignire,față de tine, adorato,
Silit să îmi retrag iubirea ce zi de zi ți-am acordat-o,
Îmbătrânise de Adrian Păunescu
Odată l-au ascuns pe tata-mare
Și nu l-am mai găsit o săptămână,
S-a-ntors mai scund cu-aproape-un lat de mână,
A stat în pat și a cerut ziare.
Iluzia ca primăvara de Adrian Păunescu
Mi-a mai rămas iluzia cretină
Că, după tot ce s-a-ntâmplat să moară,
Vom învia şi noi la primăvară
În tragica şi frageda lumină.
Iluzia c-am s-ajung la tine de Adrian Păunescu
Până acolo dac-ar fi un tren
Şi gările s-ar aşeza-mpotrivă,
Eu, negreşit, m-aş înhăma la el
Şi-aş accepta să-i fiu locomotivă.
Ieșirile din Bucovina de Adrian Păunescu
Cu ochii împăienjeniți,
de parcă-mi pâlpâie retina,
am înțeles, mai e puțin,
și voi ieși din Bucovina.
De unde, mă întreb, mai am
în minte-atâta dor de ducă,
Ieșirea din coșmar de Adrian Păunescu
E un coșmar să vezi în jurul tău
O-ntreagă țară cum se prăbușește
Și binele, îngenuncheat de rău,
Și fierul roșu, biruit de clește.
Ieșirea din cerc de Adrian Păunescu
Ascultă tu, iubirea mea, ascultă
De ce mi-e dat de forme să alerg.
Că s-a mărit plăcerea lor ocultă
De-a-nscrie toate formele în cerc.
Ies în stradă de Adrian Păunescu
Eu nu mai pot, vrea cineva să creadă
că nu mai pot, că-mi este prea deajuns?
Aştept tăcut o vorbă de răspuns
şi-n iarna asta voi ieşi în stradă.
Ideologia perfectă de Adrian Păunescu
Ideologia atlantă este perfectă.
Prin modul ei de a inculpa
Ea provoacă legi
Pe care nu le poate respecta nimeni.
Parlamentul atlant,