Învinsă, te întorci la tine-acasă,
În satul tău, în care crezi că eu
Ți-am construit figură scandaloasă
Cu căutarea și cu dorul meu.
Tag
Arăt: 531 - 540 din 3.332 REZULTATE
romana
Literatura română reprezintă o parte importantă a culturii și istoriei României, fiind o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. Ea are o istorie bogată, începând cu primele scrieri în limba română din secolul al XVI-lea și continuând cu creațiile literare contemporane.
Această literatură a fost influențată de diverse curente literare europene, dar a reușit să își păstreze propria sa identitate culturală și lingvistică. Multe dintre operele cele mai importante ale literaturii române au fost scrise în perioada de mijloc a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, considerată a fi „epoca de aur” a literaturii române.
În această perioadă, scriitorii români au explorat subiecte precum istoria și cultura națională, precum și probleme sociale și politice ale vremii lor. Aceștia au creat capodopere în diferite genuri literare, cum ar fi poezia, proza și teatrul.
Literatura română este bogată în opere de ficțiune și non-ficțiune, precum și în poezie, dramaturgie și eseuri. Operele literare cele mai cunoscute și cele mai studiate în școli și universități includ „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, „Moromeții” de Marin Preda, „Enigma Otiliei” de George Călinescu și „Ion” de Liviu Rebreanu.
În plus față de operele tradiționale, literatura română contemporană a adus în prim-plan noi stiluri și abordări. Scriitorii moderni abordează o varietate de subiecte, de la probleme sociale și politice contemporane, la probleme psihologice și existențiale.
În concluzie, literatura română este o parte importantă a culturii și istoriei României, reprezentând o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. De-a lungul timpului, scriitorii români au creat opere remarcabile în diferite genuri literare, care continuă să inspire și să influențeze generațiile următoare.
Irevocabil de Adrian Păunescu
Atâția ani în calendar s-au scurs,
Că, după toate zilele acestea,
Nu mai există cale de recurs,
S-a terminat definitiv povestea.
Istoria nu e proces penal de Adrian Păunescu
Pe cine vreţi să daţi în judecată?
Voi nu simţiţi ce caraghioşi veţi fi?
Poporul n-are vină niciodată,
În mină e mai greu ca-n puşcării.
Iubire incurabilă de Adrian Păunescu
N-ai cum să scapi de sigiliul meu,
Te-au reconstruit definitiv
Cele câteva mii de încleştări
De dragoste,
în care eu am rămas
Iubire la post-scriptum de Adrian Păunescu
Pune fir de doliu la fereastră
Și aprinde ultimul chibrit,
Eu am omorât iubirea noastră
Și mă mai și mir că a murit.
Între mine si ea de Adrian Păunescu
Între mine și ea
S-au ivit dintr-odată
Un pârâu, o șosea
Și o cale ferată.
N-aveam loc de întors,
Am lăsat-o în noapte
Între toacă şi clopot de Adrian Păunescu
După tot ce a fost, după tot ce s-a frânt,
Nu mai ştiu unde eşti, între cer şi pământ.
Recunoaşte cinstit că e, totuşi, puţin,
Când ne-am luat cu-mprumut pentru-ntregul destin.
Intriganților de Adrian Păunescu
Hai, jucaţi-vă de-a țara; puneţi-i mereu condiţii,
şantajaţi cu-Nalta Poartă, arătaţi spre orizont,
pe Români dispreţuiţi-i, morţii neamului huliţi-i,
Cezara VIII de Mihai Eminescu
În ziua-n care era să se serbeze cununia Cezarei cu Castelmare, tatăl ei, marchizul Bianchi, muri de apoplexie în mijlocul paharelor şi a comesenilor săi. Când ea-l văzu întins pe pat, genele încă deschise peste ochii sticloşi, gura plină de spume, ea se răzimă de bolta unei fereşti şi privi dezgustată asupra acelui cadavru care nu-şi trăise decât sie şi care, spre a-şi împlini patime care aveau să aibă acest sfârşit,
S-oglindă în lacul de Mihai Eminescu
S-oglindă în lacul cu-albastru talaz,
Palatul de vară din lunca de brazi;
În susur de râuri vin valuri șuvoaie
Aprinse în fugă de-a lunii văpaie.