Ţăranii mei, ce-aţi dat şi bir şi cote,
Veniţi la fiul vostru ce sunt eu,
Numele meu, de azi, e Don Quijote,
Mă lupt cu morile de vânt din greu.
romana
Literatura română reprezintă o parte importantă a culturii și istoriei României, fiind o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. Ea are o istorie bogată, începând cu primele scrieri în limba română din secolul al XVI-lea și continuând cu creațiile literare contemporane.
Această literatură a fost influențată de diverse curente literare europene, dar a reușit să își păstreze propria sa identitate culturală și lingvistică. Multe dintre operele cele mai importante ale literaturii române au fost scrise în perioada de mijloc a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, considerată a fi „epoca de aur” a literaturii române.
În această perioadă, scriitorii români au explorat subiecte precum istoria și cultura națională, precum și probleme sociale și politice ale vremii lor. Aceștia au creat capodopere în diferite genuri literare, cum ar fi poezia, proza și teatrul.
Literatura română este bogată în opere de ficțiune și non-ficțiune, precum și în poezie, dramaturgie și eseuri. Operele literare cele mai cunoscute și cele mai studiate în școli și universități includ „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, „Moromeții” de Marin Preda, „Enigma Otiliei” de George Călinescu și „Ion” de Liviu Rebreanu.
În plus față de operele tradiționale, literatura română contemporană a adus în prim-plan noi stiluri și abordări. Scriitorii moderni abordează o varietate de subiecte, de la probleme sociale și politice contemporane, la probleme psihologice și existențiale.
În concluzie, literatura română este o parte importantă a culturii și istoriei României, reprezentând o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. De-a lungul timpului, scriitorii români au creat opere remarcabile în diferite genuri literare, care continuă să inspire și să influențeze generațiile următoare.
Mă înrolez ca iarbă de Adrian Păunescu
Și de le-aș pierde toate și iar le-aș pierde toate, Avere și putere și ochi și ideal, Ți-aș cere Ție, Doamne, o singură dreptate,
Lumina ambelor destine de Adrian Păunescu
Nu te-am intoxicat cu baliverne,
Așa simțeam și te-am considerat
Cea mai frumoasă, cu adevărat,
Iubire-ntre iubirile eterne.
Mă faceți să și râd de Adrian Păunescu
Mă faceți să și râd, cât sunt de trist,
Când din infernul minții voastre iese
Stupidul zvon că mi-ar fi dor de ea,
Din nu știu ce meschine interese.
Lied vechi de dragoste de Adrian Păunescu
Un stingher,
Alt stingher,
Nu pot face doi.
Geru-i ger,
Leru-i ler,
Fără noi.
Liniștită plută de Adrian Păunescu
Ce faci și ce mai faci și ce se-ntîmplă
Cu tine, cea de gura mea născută?
În dragoste ești liniștita plută
Ce cară-n cer a mea arzîndă tîmplă.
Lipsești din hard de Adrian Păunescu
Dacă te-aș fi iubit, te iubeam și acum,
Așa că mă îndoiesc de ce-a fost altădată,
Altădată, cândva, într-o vreme uitată,
Într-o vreme de foc, cu relicve de fum.
Lumea mare de Adrian Păunescu
Lumea mare
este lumea mică
văzută din poziția
în genunchi.
Lumea mică de Adrian Păunescu
Voi scrie, deci, neînfrânat de frică şi luminat, de ceea ce mi-aţi spus, ce se întâmplă jos, în lumea mică, în care vanităţi absurde nu-s.
Liberi spre abator de Adrian Păunescu
Cai de rasă fără șei,
Numai moartea peste ei,
Libertate fără ham,
Camioane cu salam.
Tiruri pe șosele,
Înțesate, vai,