Curge Prutul între noi şi plânge
Că ni-i greu şi lui la fel îi greu,
La un val de apă, trei de sânge,
Bietul Prut, uitat de Dumnezeu.
romana
Literatura română reprezintă o parte importantă a culturii și istoriei României, fiind o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. Ea are o istorie bogată, începând cu primele scrieri în limba română din secolul al XVI-lea și continuând cu creațiile literare contemporane.
Această literatură a fost influențată de diverse curente literare europene, dar a reușit să își păstreze propria sa identitate culturală și lingvistică. Multe dintre operele cele mai importante ale literaturii române au fost scrise în perioada de mijloc a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, considerată a fi „epoca de aur” a literaturii române.
În această perioadă, scriitorii români au explorat subiecte precum istoria și cultura națională, precum și probleme sociale și politice ale vremii lor. Aceștia au creat capodopere în diferite genuri literare, cum ar fi poezia, proza și teatrul.
Literatura română este bogată în opere de ficțiune și non-ficțiune, precum și în poezie, dramaturgie și eseuri. Operele literare cele mai cunoscute și cele mai studiate în școli și universități includ „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, „Moromeții” de Marin Preda, „Enigma Otiliei” de George Călinescu și „Ion” de Liviu Rebreanu.
În plus față de operele tradiționale, literatura română contemporană a adus în prim-plan noi stiluri și abordări. Scriitorii moderni abordează o varietate de subiecte, de la probleme sociale și politice contemporane, la probleme psihologice și existențiale.
În concluzie, literatura română este o parte importantă a culturii și istoriei României, reprezentând o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. De-a lungul timpului, scriitorii români au creat opere remarcabile în diferite genuri literare, care continuă să inspire și să influențeze generațiile următoare.
Mama de pământ de Adrian Păunescu
Mamă, te-a cuprins un fel de teamă Că-ți sunt toți copiii călători, Dar e bine, recunoaște, mamă, Dulce mamă, n-ai de ce să mori.
Mai singură, mai cu mine de Adrian Păunescu
Cu cât sunt ei mai lacomi şi mai răi
Şi mai potrivnici, mai fără ruşine,
Cu-atât îmi e mai drag de ochii tăi,
Cu-atât mai mult mă-ndrăgostesc de tine.
Mă simt atât de singur de Adrian Păunescu
Mă simt atât de singur pe lume că mi-e frig.
La colțurile casei e vânt, și este ploaie,
Ce nici nu pot a crede îmi pare că așa e
Mă-nec în somn de Adrian Păunescu
Mă-nec în somn, te caut lângă mine,
nu te găsesc şi te-aş reinventa.
Unde te afli tu, pierduta mea,
unde te afli şi ce lanţ te ţine?
Măcar într-o aceeaşi curte de Adrian Păunescu
Cei doi îndrăgostiţi sunt separaţi, Deşi distanţele-ntre ei sunt scurte, Dar au un avantaj, faţă de noi, Măcar se află în aceeaşi curte.
Mai dă-mi un golf de sprijin de Adrian Păunescu
Nici marea nu m-a mai primit, săraca, De parcă i-aş fi fost un vitreg prunc, Hei, dragul meu corsar, Dorel Onaca
Mai greu de Adrian Păunescu
Mai greu îmi e când toți ai lumii dorm Și-n jurul meu tăcerea mă întreabă, Atunci aș prefera să mor degrabă Asediat de-acest pustiu enorm.
Lumineze-ne zăpada de Adrian Păunescu
Lumineze-ne zăpada
Care mistuie Carpaţii,
Lumineze-ne zăpada
Care cade pentru alţii.
Lumineze-ne zăpada
Care cade pentru alţii,
Luptă corp la corp de Adrian Păunescu
Om întreg bocindu-și partea,
draga mea de vremi târzii,
te iubim și eu și moartea,
cine te va cuceri?