În zi înaltă pân-la Dumnezeu,
Cu muguri mari de primăvară oarbă,
Eu leg iluminat călcâiul meu
De-ntreg pămîntul firelor de iarbă.
Tag
Arăt: 401 - 410 din 3.332 REZULTATE
romana
Literatura română reprezintă o parte importantă a culturii și istoriei României, fiind o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. Ea are o istorie bogată, începând cu primele scrieri în limba română din secolul al XVI-lea și continuând cu creațiile literare contemporane.
Această literatură a fost influențată de diverse curente literare europene, dar a reușit să își păstreze propria sa identitate culturală și lingvistică. Multe dintre operele cele mai importante ale literaturii române au fost scrise în perioada de mijloc a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, considerată a fi „epoca de aur” a literaturii române.
În această perioadă, scriitorii români au explorat subiecte precum istoria și cultura națională, precum și probleme sociale și politice ale vremii lor. Aceștia au creat capodopere în diferite genuri literare, cum ar fi poezia, proza și teatrul.
Literatura română este bogată în opere de ficțiune și non-ficțiune, precum și în poezie, dramaturgie și eseuri. Operele literare cele mai cunoscute și cele mai studiate în școli și universități includ „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, „Moromeții” de Marin Preda, „Enigma Otiliei” de George Călinescu și „Ion” de Liviu Rebreanu.
În plus față de operele tradiționale, literatura română contemporană a adus în prim-plan noi stiluri și abordări. Scriitorii moderni abordează o varietate de subiecte, de la probleme sociale și politice contemporane, la probleme psihologice și existențiale.
În concluzie, literatura română este o parte importantă a culturii și istoriei României, reprezentând o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. De-a lungul timpului, scriitorii români au creat opere remarcabile în diferite genuri literare, care continuă să inspire și să influențeze generațiile următoare.
Pământ de morți de Adrian Păunescu
În cimitir, unde-am lăsat pe mama,
Ploua istovitor, a îngropare,
Ca semn că dânsa nu mai are rude
Și-o plânge, din oficiu, ploaia mare.
Oriunde plec de Adrian Păunescu
Oriunde plec, tot sper s-ajung la tine
Și cred, pe cât în drumuri mă afund,
Că orizontul meu e mult prea scund
Ca să distrug ce ancoră te ține.
Ora strepezită de Adrian Păunescu
Ascultă-mă: sunt ploile de toamnă!
Iubește-mă: s-a strepezit și ora!
Păzește-mă: sunt ținta tuturora!
Fii veghea mea, copilăroasă doamnă!
Oraș cu porumbei sălbatici de Adrian Păunescu
Mai traversăm o lacrimă cu barca,
Ne mai permitem nopţi de carnaval,
Mai povestim iubitelor coşmaruri,
Mai adormim în coama unui cal.
Ordinea de zi de Adrian Păunescu
Dup-atîtea grozăvii care mai sînt
Şi-naintea celor ce vor fi
Noi, cei simpli şi cei buni de pe pămînt
Vrem o altă ordine de zi.
De pe ochi ți se ridică de Mihai Eminescu
De pe ochi ți se ridică
Languroasa lunga geană…
Îl întreb: ce vrea să-mi zică
E o tainică dojană?
Trecutele vremuri de Mihai Eminescu
Prin negre crengi de brad
Se strecură luna […]
Din codri-mi răsună
Un dulce glas de corn
Rondelul morii de Alexandru Macedonski
Soptiri si cantece vrajite
O-mpaciuire torc sub plute,
Ca flaute si alaute
La scocul morii parasite.
Opreliște de Adrian Păunescu
Ne-am fi iubit, într-adevăr,
până la moarte, de nu s-ar fi inventat
acest drog, acest surogat, scrisul.