Mari roze bogate și grele
Abia mai pot capul să-și țină
De luxul ce poartă pe ele,
Scăldate-n albastra lumină.
romana
Literatura română reprezintă o parte importantă a culturii și istoriei României, fiind o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. Ea are o istorie bogată, începând cu primele scrieri în limba română din secolul al XVI-lea și continuând cu creațiile literare contemporane.
Această literatură a fost influențată de diverse curente literare europene, dar a reușit să își păstreze propria sa identitate culturală și lingvistică. Multe dintre operele cele mai importante ale literaturii române au fost scrise în perioada de mijloc a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, considerată a fi „epoca de aur” a literaturii române.
În această perioadă, scriitorii români au explorat subiecte precum istoria și cultura națională, precum și probleme sociale și politice ale vremii lor. Aceștia au creat capodopere în diferite genuri literare, cum ar fi poezia, proza și teatrul.
Literatura română este bogată în opere de ficțiune și non-ficțiune, precum și în poezie, dramaturgie și eseuri. Operele literare cele mai cunoscute și cele mai studiate în școli și universități includ „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, „Moromeții” de Marin Preda, „Enigma Otiliei” de George Călinescu și „Ion” de Liviu Rebreanu.
În plus față de operele tradiționale, literatura română contemporană a adus în prim-plan noi stiluri și abordări. Scriitorii moderni abordează o varietate de subiecte, de la probleme sociale și politice contemporane, la probleme psihologice și existențiale.
În concluzie, literatura română este o parte importantă a culturii și istoriei României, reprezentând o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. De-a lungul timpului, scriitorii români au creat opere remarcabile în diferite genuri literare, care continuă să inspire și să influențeze generațiile următoare.
Povestea de dragoste de Adrian Păunescu
La urma urmei viaţa nu e
Decât o repetabilă poveste de dragoste,
Un subiect mort care mereu înviază,
Plus şi minus biografiile în cauză.
Pot de Adrian Păunescu
În privirea unui copil suferind
încape toata tragedia lumii.
Poștaș fără noroc de Adrian Păunescu
Cu tristețe mă închin
La tot genul feminin,
Scriu scrisori
Să nu mori,
Să ne mai găsim.
Portret ceţos de Adrian Păunescu
Teoretic, multe pot să-ți tot explic.
Dar esențialul e acum sfârșitul,
Câte ploi pe lume și ce mulți străini,
Ți-aș tăia din sânge vina cu cuțitul,
Poporul evreu de Adrian Păunescu
E prea destul, miroase-a fum în lume,
Miroase-a carne arsă, vrei, nu vrei,
Miroase-a cer și-a remușcări postume,
Miroase a cuptoare cu evrei.
Plopii fără EL de Adrian Păunescu
Pe lînga plopii fara sot
Trec anii cu încetul
Si ei ar fi aproape toti
De n-ar lipsi poetul.
El nu a fost nici cînd era
Doar trecatoare copii
Plec de la tine sa ma intorc la tine de Adrian Păunescu
Ca o cetate care devine brusc ruine,
Plecasem de la tine şi mi-a fost dor de tine,
Strângeam în braţe iarna, ce locul tău îl ţine,
Pierdută maică de Adrian Păunescu
Am mai venit la tine, pierdută maică mare,
Să-ți facem poze multe, c-un aparat ciudat.
De-a cărui fulgerare, aşa cum ştii, se moare,
Podgoria ilegală de Adrian Păunescu
De unde ai, iubito, acest vin
Ce-mi cade în picioare și mă arde?
De te iubesc absurd și clandestin,
În umbra maceratelor stindarde?