Veneam ca prizonierul de război
Către căldura propriei lui case
Şi am bătut la uşă în zadar:
Femeia mea, de-acolo, se mutase.
romana
Literatura română reprezintă o parte importantă a culturii și istoriei României, fiind o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. Ea are o istorie bogată, începând cu primele scrieri în limba română din secolul al XVI-lea și continuând cu creațiile literare contemporane.
Această literatură a fost influențată de diverse curente literare europene, dar a reușit să își păstreze propria sa identitate culturală și lingvistică. Multe dintre operele cele mai importante ale literaturii române au fost scrise în perioada de mijloc a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, considerată a fi „epoca de aur” a literaturii române.
În această perioadă, scriitorii români au explorat subiecte precum istoria și cultura națională, precum și probleme sociale și politice ale vremii lor. Aceștia au creat capodopere în diferite genuri literare, cum ar fi poezia, proza și teatrul.
Literatura română este bogată în opere de ficțiune și non-ficțiune, precum și în poezie, dramaturgie și eseuri. Operele literare cele mai cunoscute și cele mai studiate în școli și universități includ „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, „Moromeții” de Marin Preda, „Enigma Otiliei” de George Călinescu și „Ion” de Liviu Rebreanu.
În plus față de operele tradiționale, literatura română contemporană a adus în prim-plan noi stiluri și abordări. Scriitorii moderni abordează o varietate de subiecte, de la probleme sociale și politice contemporane, la probleme psihologice și existențiale.
În concluzie, literatura română este o parte importantă a culturii și istoriei României, reprezentând o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. De-a lungul timpului, scriitorii români au creat opere remarcabile în diferite genuri literare, care continuă să inspire și să influențeze generațiile următoare.
Prinţ şi cerşetor de Adrian Păunescu
Eu sunt un cerşetor rămas în zdrenţe
Şi el mă scuipă, cum şi tu mă minţi,
Dar, vai, azvârle-aceste aparenţe
Şi iată-mă strălucitor ca prinţ.
Prin tine de Adrian Păunescu
Mă-ntorc bolnav cu fața către stele,
Mă dau luminii lunii împrumut,
Dar pe deasupra gândurilor mele
Același gong de noapte a bătut.
Primat estetic de Adrian Păunescu
Acum daca tu esti departe
cu mine-i parerea de rau
dar ea este arta-ntre arte
in numele numelui tau.
Prevestire de Adrian Păunescu
Mi-a spus cineva, dar nu mai știu cine,
Că vremea va sta și-apoi va fi bine,
Mi-a spus cineva de tine, de mine,
Că nu știu ce stea la cină ne vine.
Presimţământul de Adrian Păunescu
Va veni iarna, miroase a fulg,
Țăranii pun lemne-n șoproane,
Și sfinții din mistice taine se smulg
Și încărunțesc în icoane.
Precuvântare de Adrian Păunescu
Simt inima dictându-mi ritmul ei
Şi-ncep să scriu aşa cum ea îmi bate
O carte pură, fără de idei,
O carte de pasteluri vinovate
Prea răul simptom de Adrian Păunescu
Dac-am ajuns şi eu la renunţare.
Dac-am ajuns şi eu să vreau să tac.
Luaţi aminte, boala e prea mare,
Şi nu-i nici vorbă să mai aibă leac.
Codru și salon II de Mihai Eminescu
Trecură ani. E noapte. În camera bogată,
Pe-un pat alb ca zăpada, copila sta măreț.
O candelă de aur c-un punct de foc arată
Prin umbra străvezie icoane pe păreți.
Unde fugi de Mihai Eminescu
Unde fugi prin ramuri verzi,
Grangure, grangure?
Vrei în lume să te pierzi.
Grangure, grangure?