Cu pânzele-atârnate
În liniște de vânt,
Corabia străbate
Departe pe pământ.
romana
Literatura română reprezintă o parte importantă a culturii și istoriei României, fiind o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. Ea are o istorie bogată, începând cu primele scrieri în limba română din secolul al XVI-lea și continuând cu creațiile literare contemporane.
Această literatură a fost influențată de diverse curente literare europene, dar a reușit să își păstreze propria sa identitate culturală și lingvistică. Multe dintre operele cele mai importante ale literaturii române au fost scrise în perioada de mijloc a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, considerată a fi „epoca de aur” a literaturii române.
În această perioadă, scriitorii români au explorat subiecte precum istoria și cultura națională, precum și probleme sociale și politice ale vremii lor. Aceștia au creat capodopere în diferite genuri literare, cum ar fi poezia, proza și teatrul.
Literatura română este bogată în opere de ficțiune și non-ficțiune, precum și în poezie, dramaturgie și eseuri. Operele literare cele mai cunoscute și cele mai studiate în școli și universități includ „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, „Moromeții” de Marin Preda, „Enigma Otiliei” de George Călinescu și „Ion” de Liviu Rebreanu.
În plus față de operele tradiționale, literatura română contemporană a adus în prim-plan noi stiluri și abordări. Scriitorii moderni abordează o varietate de subiecte, de la probleme sociale și politice contemporane, la probleme psihologice și existențiale.
În concluzie, literatura română este o parte importantă a culturii și istoriei României, reprezentând o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. De-a lungul timpului, scriitorii români au creat opere remarcabile în diferite genuri literare, care continuă să inspire și să influențeze generațiile următoare.
Departe sunt de tine… de Mihai Eminescu
Departe sunt de tine şi singur lângă foc,
Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc.
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,
Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.
În modul vechi soarele sună de Mihai Eminescu
În modul vechi soarele sună,
Cu sferi surori se-ntrece-n cânt,
Și calea lui [din veci] prescrisă
Și-o împlinește-n marș tunând.
Rondelul plecarei de Alexandru Macedonski
Am să mă calatoresc-
Sunt furat ca de ispite,
S-o voiesc, să n-o voiesc,
Spre tinuturi negandite.
Cristalografie de Mihai Eminescu
Când aduce blonda Liză
Socoteala unei vedre,
Universul cristaliză
Hexacontetraedre!
Din lyra spartă de Mihai Eminescu
Din lira spartă a mea cântare
Zboar-amorțită, un glas de vânt,
Să se oprească tânguitoare
Pe un mormânt!
Rondelul Parisului iad de Alexandru Macedonski
Printre valuri care plâng,
Şi sub bolţi întunecate,
Şiruri
de-astre înceţate
Felinare se răsfrâng
Colinde, colinde! de Mihai Eminescu
Colinde, colinde!
E vremea colindelor
Căci gheața se’ntinde
Asemeni oglinzilor.
Unto the star (La steaua) de Mihai Eminescu
Unto the star that now appears,
So far indeed the transit;
Its light would take a thousand years
To reach our vision’s orbit.
Rondelul Pagodei de Alexandru Macedonski
De mari fluturi sărutată,
Pe-o movilă — artificială,
E pagoda argintată
De zâmbirea matinală.