De ce ca norii cei de iarnă
Ce vin pe câmpuri ca s-aştearnă
Lungi strate de zăpadă,
Tag
Arăt: 331 - 340 din 3.332 REZULTATE
romana
Literatura română reprezintă o parte importantă a culturii și istoriei României, fiind o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. Ea are o istorie bogată, începând cu primele scrieri în limba română din secolul al XVI-lea și continuând cu creațiile literare contemporane.
Această literatură a fost influențată de diverse curente literare europene, dar a reușit să își păstreze propria sa identitate culturală și lingvistică. Multe dintre operele cele mai importante ale literaturii române au fost scrise în perioada de mijloc a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, considerată a fi „epoca de aur” a literaturii române.
În această perioadă, scriitorii români au explorat subiecte precum istoria și cultura națională, precum și probleme sociale și politice ale vremii lor. Aceștia au creat capodopere în diferite genuri literare, cum ar fi poezia, proza și teatrul.
Literatura română este bogată în opere de ficțiune și non-ficțiune, precum și în poezie, dramaturgie și eseuri. Operele literare cele mai cunoscute și cele mai studiate în școli și universități includ „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, „Moromeții” de Marin Preda, „Enigma Otiliei” de George Călinescu și „Ion” de Liviu Rebreanu.
În plus față de operele tradiționale, literatura română contemporană a adus în prim-plan noi stiluri și abordări. Scriitorii moderni abordează o varietate de subiecte, de la probleme sociale și politice contemporane, la probleme psihologice și existențiale.
În concluzie, literatura română este o parte importantă a culturii și istoriei României, reprezentând o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. De-a lungul timpului, scriitorii români au creat opere remarcabile în diferite genuri literare, care continuă să inspire și să influențeze generațiile următoare.
Eterna pace de Mihai Eminescu
Viața noastră e viața spumei
Și totuși, de-ar seca din fundu-i mare,
O altă mare-ar face lacrimi lumei.
Precum uitarea-i a durerii moarte
Valuri lungi de flori albastre de Mihai Eminescu
Valuri lungi de flori albastre,
Valurile unei iniști,
Împlu sufletu-mi de vraja
A nemaisimției liniști.
Templul bogăţiei de Alexandru Macedonski
Colos enorm de piatră, maiestuos, splendid,
Cu zece porţi înalte, ce-n faţa-i se deschid,
Ai crede că încape printr-însele oricine,
Culeasă de Mihai Eminescu
Când aş şti că mi-ai veni
Cărăruşa ţi-aş plivi
Şi de iarbă şi de nalbă
Să vii, dragă, mai degrabă.
Sub stele de Alexandru Macedonski
În noaptea naltă
Ce s-a lăsat peste natură
Se-ntrezăresc prin frunzătură
De-acuma… de Mihai Eminescu
De-acuma nu te-oi mai vedea,
Ramâi, ramâi cu bine!
Ma voi feri în calea mea
De tine.
Strigătul inimii de Alexandru Macedonski
Avântă-te, suflet, prin dulce cântare
Şi spune la lume, când este trădare,
Ca s-o deşteptăm!
De-atâtea ori… de Mihai Eminescu
De-atâtea ori am fost să mor,
De dragul dragii mele…
Ce s-au ales de-atât amor,
O, stele, eternelor stele?
Rondelul privighetoarei de Alexandru Macedonski
Privighetoarea-nvietoare
A-ntrematorilor fiori,
Desteapta prin caisii-n floare
Ale zefirilor viori.