Gemând sub o povară de vreascuri şi de ani,
Abia se mai mişca pe drum
S-ajungă la coliba-i întunecată de-atât fum,
Un tăietor de lemne, întâiu-ntre sărmani.
Tag
Arăt: 1371 - 1380 din 3.332 REZULTATE
romana
Literatura română reprezintă o parte importantă a culturii și istoriei României, fiind o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. Ea are o istorie bogată, începând cu primele scrieri în limba română din secolul al XVI-lea și continuând cu creațiile literare contemporane.
Această literatură a fost influențată de diverse curente literare europene, dar a reușit să își păstreze propria sa identitate culturală și lingvistică. Multe dintre operele cele mai importante ale literaturii române au fost scrise în perioada de mijloc a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, considerată a fi „epoca de aur” a literaturii române.
În această perioadă, scriitorii români au explorat subiecte precum istoria și cultura națională, precum și probleme sociale și politice ale vremii lor. Aceștia au creat capodopere în diferite genuri literare, cum ar fi poezia, proza și teatrul.
Literatura română este bogată în opere de ficțiune și non-ficțiune, precum și în poezie, dramaturgie și eseuri. Operele literare cele mai cunoscute și cele mai studiate în școli și universități includ „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, „Moromeții” de Marin Preda, „Enigma Otiliei” de George Călinescu și „Ion” de Liviu Rebreanu.
În plus față de operele tradiționale, literatura română contemporană a adus în prim-plan noi stiluri și abordări. Scriitorii moderni abordează o varietate de subiecte, de la probleme sociale și politice contemporane, la probleme psihologice și existențiale.
În concluzie, literatura română este o parte importantă a culturii și istoriei României, reprezentând o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. De-a lungul timpului, scriitorii români au creat opere remarcabile în diferite genuri literare, care continuă să inspire și să influențeze generațiile următoare.
Maimuţoiul, dobitoacele şi Vulpea de La Fontaine
La moartea Leului, jivinele
S-au adunat cu liota întreagă
Şi nici nu încetaseră suspinele
C-au şi purces alt rege să-şi aleagă.
Maimuțoiul și Motanul de La Fontaine
În casa unui om din vremea veche,
Trăia o-mpieliţată de pereche:
Un maimuţoi pocitul Maimuţilă
Măgarul purtător de moaște de La Fontaine
Ducând pe drum, odată, o raclă cu relicve,
Măgarul îşi umfla cu fală nările,
Crezând cu biata minte a ţanţoşei lui tigve
Că pentru el sunt toate: şi smirna şi cântările.
Măgarul galeş de La Fontaine
Ca să se facă mai iubit,
Măgarul pe stăpân l-a măgulit.
„Ce-i asta? se întreabă el,
Că javra aia de căţel
Măgarul cu bureți de mare și cel cu sare în spinare de La Fontaine
Mai ţanţoş ca-mpăraţii romani, un cărăuş
Mâna cu sârg doi măgăruşi,
La drum, spre târg.
Lupul şi Potaia de La Fontaine
Un Lup pe cât de lacom pe-atâta de nătâng,
Croit pe nerozii şi boroboaţe,
S-a întâlnit odată cu o Potaie-n crâng
Şi bucuros se pregătea s-o-nhaţe.
Lupul şi mielul de La Fontaine
Verdictul celui tare e lucru hotărât:
Vom arăta numaidecât.
Un miel, cuprins de-o sete mare,
Bea dintr-o apă curgătoare.
Lupul și câinele de La Fontaine
Un lup slăbise într-atât,
Că rămăsese piele şi-os,
Căci stâna câinii o păzeau
Cu străşnicie mare.
Lupul și barza de La Fontaine
Poftit odată la un praznic,
Un Lup lihnit, mâncău năpraznic,
S-a lăcomit atât, încât
I s-a înfipt adânc în gât.