Pribeagă şi lihnită
De foame, dă de-o vie
Cu nişte struguri rumeni, frumoşi,
De razachie.
Tag
Arăt: 1351 - 1360 din 3.332 REZULTATE
romana
Literatura română reprezintă o parte importantă a culturii și istoriei României, fiind o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. Ea are o istorie bogată, începând cu primele scrieri în limba română din secolul al XVI-lea și continuând cu creațiile literare contemporane.
Această literatură a fost influențată de diverse curente literare europene, dar a reușit să își păstreze propria sa identitate culturală și lingvistică. Multe dintre operele cele mai importante ale literaturii române au fost scrise în perioada de mijloc a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, considerată a fi „epoca de aur” a literaturii române.
În această perioadă, scriitorii români au explorat subiecte precum istoria și cultura națională, precum și probleme sociale și politice ale vremii lor. Aceștia au creat capodopere în diferite genuri literare, cum ar fi poezia, proza și teatrul.
Literatura română este bogată în opere de ficțiune și non-ficțiune, precum și în poezie, dramaturgie și eseuri. Operele literare cele mai cunoscute și cele mai studiate în școli și universități includ „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, „Moromeții” de Marin Preda, „Enigma Otiliei” de George Călinescu și „Ion” de Liviu Rebreanu.
În plus față de operele tradiționale, literatura română contemporană a adus în prim-plan noi stiluri și abordări. Scriitorii moderni abordează o varietate de subiecte, de la probleme sociale și politice contemporane, la probleme psihologice și existențiale.
În concluzie, literatura română este o parte importantă a culturii și istoriei României, reprezentând o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. De-a lungul timpului, scriitorii români au creat opere remarcabile în diferite genuri literare, care continuă să inspire și să influențeze generațiile următoare.
Vulpea și barza de La Fontaine
Jupân vulpoi s-a fudulit odată,
Poftind la masă pe cumătra barză.
N-a fost o cină prea îmbelşugată,
Vulpea bearcă de La Fontaine
Cum umbla mereu haihui,
După iepuri, după pui, –
Într-un loc cu pocinog,
Coada i-a rămas zălog.
Victoria învățăturii de La Fontaine
După cum o să vedeţi,
Zice-se că ar fi fost,
Mai demult,
Doi târgoveţi:
Un bogat-semeţ şi prost –
Şi-un sărac,- băiat isteţ.
Urechile iepurelui de La Fontaine
Rănit cu coarnele de-o fiară oarecare,
Se mâniase leul ne-nchipuit de tare –
Şi pentru-a nu mai fi supus
Unchiașul și Măgarul de La Fontaine
Venea călare Moşul pe un Măgar iabraş,
Dar se opri, lăsându-l să pască pe imaş.
Cum se vede slobodă,
Taurii și broaștele de La Fontaine
Doi Tauri – e cam mult de-atunci –
Se războiau de mama focului
De dragul unei mândre Junci
Şi pentru stăpânirea locului.
Stejarul şi trestia de La Fontaine
Stejarul, într-o vreme, îi spuse trestiei aşa:
– Poţi să te plângi de soarta ta.
O pasăre micuţă îţi este o povară
Şi chiar uşorul vânt
Soarele şi broaştele de La Fontaine
S-a însurat cu mare alai un Crai străin
Şi lumea şi-neca amaru-n vin.
Esop spunea, în şoaptă, că gloata e nătângă
Şi râde şi petrece-n loc să plângă.
Şoarecele de oraş şi şoarecele de ţară de La Fontaine
Şoarecele de oraş,
Într-o zi a invitat,
Cam pompos şi cam trufaş,
Pe un şoarece de sat.