Peste ramul unui sorb
S-aşezase domnul corb,
Ţiind în plisc o bucată
De caş, ce-o avea furată.
romana
Literatura română reprezintă o parte importantă a culturii și istoriei României, fiind o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. Ea are o istorie bogată, începând cu primele scrieri în limba română din secolul al XVI-lea și continuând cu creațiile literare contemporane.
Această literatură a fost influențată de diverse curente literare europene, dar a reușit să își păstreze propria sa identitate culturală și lingvistică. Multe dintre operele cele mai importante ale literaturii române au fost scrise în perioada de mijloc a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, considerată a fi „epoca de aur” a literaturii române.
În această perioadă, scriitorii români au explorat subiecte precum istoria și cultura națională, precum și probleme sociale și politice ale vremii lor. Aceștia au creat capodopere în diferite genuri literare, cum ar fi poezia, proza și teatrul.
Literatura română este bogată în opere de ficțiune și non-ficțiune, precum și în poezie, dramaturgie și eseuri. Operele literare cele mai cunoscute și cele mai studiate în școli și universități includ „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, „Moromeții” de Marin Preda, „Enigma Otiliei” de George Călinescu și „Ion” de Liviu Rebreanu.
În plus față de operele tradiționale, literatura română contemporană a adus în prim-plan noi stiluri și abordări. Scriitorii moderni abordează o varietate de subiecte, de la probleme sociale și politice contemporane, la probleme psihologice și existențiale.
În concluzie, literatura română este o parte importantă a culturii și istoriei României, reprezentând o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. De-a lungul timpului, scriitorii români au creat opere remarcabile în diferite genuri literare, care continuă să inspire și să influențeze generațiile următoare.
Consultul de Gheorghe Asachi
Dineoară-n sat la ţară
Un boier pătimea mult,
Încât din jur s-adunară
Doftori doi la un consult:
Cocostârcul și vulpea de Gheorghe Asachi
Cocostârcul călători
La prânz de vulpe să cheamă,
Dar în loc d-ospăţ cu spori,
Pe disc lat găseşte o zamă
Limpede şi chiar lătură,
Cerbul la fântână de Gheorghe Asachi
Într-o fântână limpide,
La codru, pe la munte,
Văzându-şi cerbul coarnele
Ce-i se-nalţă pe frunte,
Capra, junca şi oaia, în companie cu leul, Gheorghe Asachi
Capra, oaia şi o juncă
Cu un leu foarte cumplit,
Care domnea în o luncă,
Între ii s-au învoit
Cânele carele scapă lucrul, vânându-i umbra în apă
Omul cu năluci viază,
Lăsând lucrul cel vădit,
Numai umbra sa vânează,
Precum cânele au păţit.
Broaștele care cer un împărat Gheorghe Asachi
Nevrând broaştele s-asculte
De guvernul democrat,
De la Zeus, cu strigări multe,
Au cerut un împărat.
Broasca şi boul de Gheorghe Asachi
Broasca mică cât un ou
Au văzut păscând un bou
Şi mirându-se prea tare
De-o făptură atât de mare
Asinul şi furul de Gheorghe Asachi
Pe o holdă secerată
Păscând asinul odată,
Din tâmplare au văzut
Fluieraşul cel pierdut.
Albina, ţânţarul şi musca de Gheorghe Asachi
Lui poeta Paraplin
Ce prin versuri strâmbo-drepte
Pe Esop vrea să îndrepte
Apologul ista-nchin.

