Dorită odată era a lui soartă,
Pe când altă mâna de el îngrijea;
Dar astăzi se stinge, zâmbirea-i e moartă
romana
Literatura română reprezintă o parte importantă a culturii și istoriei României, fiind o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. Ea are o istorie bogată, începând cu primele scrieri în limba română din secolul al XVI-lea și continuând cu creațiile literare contemporane.
Această literatură a fost influențată de diverse curente literare europene, dar a reușit să își păstreze propria sa identitate culturală și lingvistică. Multe dintre operele cele mai importante ale literaturii române au fost scrise în perioada de mijloc a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, considerată a fi „epoca de aur” a literaturii române.
În această perioadă, scriitorii români au explorat subiecte precum istoria și cultura națională, precum și probleme sociale și politice ale vremii lor. Aceștia au creat capodopere în diferite genuri literare, cum ar fi poezia, proza și teatrul.
Literatura română este bogată în opere de ficțiune și non-ficțiune, precum și în poezie, dramaturgie și eseuri. Operele literare cele mai cunoscute și cele mai studiate în școli și universități includ „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, „Moromeții” de Marin Preda, „Enigma Otiliei” de George Călinescu și „Ion” de Liviu Rebreanu.
În plus față de operele tradiționale, literatura română contemporană a adus în prim-plan noi stiluri și abordări. Scriitorii moderni abordează o varietate de subiecte, de la probleme sociale și politice contemporane, la probleme psihologice și existențiale.
În concluzie, literatura română este o parte importantă a culturii și istoriei României, reprezentând o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. De-a lungul timpului, scriitorii români au creat opere remarcabile în diferite genuri literare, care continuă să inspire și să influențeze generațiile următoare.
Amicului meu Gion de Ion Luca Caragiale
Marea cu talazurile lumea cu necazurile!
Sau,La mer avec ses vagues,le monde avec ses blagues!
Poetul de George Topârceanu
Frumos ca un erou de melodramă,
El se expune-n poze studiate:
Profil… trois-quarts… din faţă… de la spate.
Şi tuturor surâde ca o damă.
Desperarea de Alexandru Macedonski
Atâtea chinuri mă tot apasă,
Curând ca floarea voi veşteji!
Şi spun la oameni, dar ce le pasă
Dac-a mea viaţă se va fini?
Doamnei P.S.G de Grigore Alexandrescu
Si vesela si juna te-am cunoscut odata:
Cu acelasi defecte acum iar te gasesc;
Pe sotul ce te-asteapta in tara departata,
Baladă de Ion Luca Caragiale
Sub fosforescenţa sumbră
A unui vechi candelabru,
Iată un schelet, o umbră,
Este bardul cel macabru.
Poeții M. Săulescu de George Topârceanu
În seara asta luna trecea peste grădină…
De ce trecea ea oare aşa peste grădină…
Ştiu eu? Poate că duce cevaşilea cu ea…
Moartea este o minciună de Alexandru Macedonski
Sub a soarelui lumină
Șoapte umblă prin grădină,
Fluturi zboară sub cais…
Bătrânețea e un vis.
Candela de Grigore Alexandrescu
Tăcerea e adânca şi noaptea-ntunecoasă;
Norii ascund vederea înaltelor tării,
Ş-a stelelor de aur mulțime luminoasă
Ce smălțuiau seninul cereştilor câmpii.
Cameleon-femeie de Ion Luca Caragiale
Icoană străvezie, în cadrul sumbru-al vieţii,
Cu părul ei sur-galben, cu ochi închis-albaştri,




