Spune-mi, scumpă Elizo, ce este fericirea?
Pe ce țărmuri răsare, ce loc îi e plăcut?
E veche ca pământul, împodobește firea,
romana
Literatura română reprezintă o parte importantă a culturii și istoriei României, fiind o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. Ea are o istorie bogată, începând cu primele scrieri în limba română din secolul al XVI-lea și continuând cu creațiile literare contemporane.
Această literatură a fost influențată de diverse curente literare europene, dar a reușit să își păstreze propria sa identitate culturală și lingvistică. Multe dintre operele cele mai importante ale literaturii române au fost scrise în perioada de mijloc a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, considerată a fi „epoca de aur” a literaturii române.
În această perioadă, scriitorii români au explorat subiecte precum istoria și cultura națională, precum și probleme sociale și politice ale vremii lor. Aceștia au creat capodopere în diferite genuri literare, cum ar fi poezia, proza și teatrul.
Literatura română este bogată în opere de ficțiune și non-ficțiune, precum și în poezie, dramaturgie și eseuri. Operele literare cele mai cunoscute și cele mai studiate în școli și universități includ „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, „Moromeții” de Marin Preda, „Enigma Otiliei” de George Călinescu și „Ion” de Liviu Rebreanu.
În plus față de operele tradiționale, literatura română contemporană a adus în prim-plan noi stiluri și abordări. Scriitorii moderni abordează o varietate de subiecte, de la probleme sociale și politice contemporane, la probleme psihologice și existențiale.
În concluzie, literatura română este o parte importantă a culturii și istoriei României, reprezentând o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. De-a lungul timpului, scriitorii români au creat opere remarcabile în diferite genuri literare, care continuă să inspire și să influențeze generațiile următoare.
Testamentul unui poet cunoscut M. Codreanu de George Topârceanu
Din cel ce sunt acum o jumătate
E cât p-aci să zboare către stele…
Las dracului necazurile mele
Şi-un post vacant la „Contabilitate“.
Se poate glumi? de Ion Luca Caragiale
Da şi nu.
Se poate – când ai de-a face cu oameni sănătoşi.
Nu se poate – cu oameni bolnavi.
Lewki de Alexandru Macedonski
De sidef şi de-aur roşu sub al cerului azur,
Zvelta insulă apare, şi sporeşte minunată,
Epistola catre Voltaire de Grigore Alexandrescu
Din ziua când am citit scrisoarea catre Horace,
Doream, de s-ar fi putut, toata sfiala sa las,
Sa-ti scriu pe un ton maret, cât de maret s-ar putea,
Vara la țară de George Topârceanu
Locuinţa mea de vară
E la ţară…
Acolo era să mor
De urât şi de-ntristare
Ruga spiritistului de Ion Luca Caragiale
Tu, spirit coborât din cer,
Înalţă al meu suflet,
Să-mpodobesc c-un adevăr
Macabrul meu resuflet;
Contemporanilor mei de Ion Luca Caragiale
Fără de graiuri gure şi ochi far’ de priviri,
Far’ de mişcare forme, şi încă, vai! ce este
Mai sec în asta lume şi mai nemernic, teste
Filozofia morții de Alexandru Macedonski
Eu nu voi zice Morții c-o voce nențeleaptă
„Din mersul tău o clipă mai stai și mă așteaptă!”
Epistola Dlui I. C. de Grigore Alexandrescu
Prietene, mai tii tu minte acele povatuiri
Care-mi dai la ale mele trecute nemultumiri?
C-aveai cuvânt, o vaz bine; eu prea înselat eram,




