O vedeti colo, colo în vale,
Unde natura vesel zâmbeste,
Unde pastorul zilele sale
În paza turmei le margineste?
romana
Literatura română reprezintă o parte importantă a culturii și istoriei României, fiind o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. Ea are o istorie bogată, începând cu primele scrieri în limba română din secolul al XVI-lea și continuând cu creațiile literare contemporane.
Această literatură a fost influențată de diverse curente literare europene, dar a reușit să își păstreze propria sa identitate culturală și lingvistică. Multe dintre operele cele mai importante ale literaturii române au fost scrise în perioada de mijloc a secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, considerată a fi „epoca de aur” a literaturii române.
În această perioadă, scriitorii români au explorat subiecte precum istoria și cultura națională, precum și probleme sociale și politice ale vremii lor. Aceștia au creat capodopere în diferite genuri literare, cum ar fi poezia, proza și teatrul.
Literatura română este bogată în opere de ficțiune și non-ficțiune, precum și în poezie, dramaturgie și eseuri. Operele literare cele mai cunoscute și cele mai studiate în școli și universități includ „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, „Moromeții” de Marin Preda, „Enigma Otiliei” de George Călinescu și „Ion” de Liviu Rebreanu.
În plus față de operele tradiționale, literatura română contemporană a adus în prim-plan noi stiluri și abordări. Scriitorii moderni abordează o varietate de subiecte, de la probleme sociale și politice contemporane, la probleme psihologice și existențiale.
În concluzie, literatura română este o parte importantă a culturii și istoriei României, reprezentând o modalitate prin care se exprimă tradițiile și valorile naționale. De-a lungul timpului, scriitorii români au creat opere remarcabile în diferite genuri literare, care continuă să inspire și să influențeze generațiile următoare.
Sonet 3 de Ion Luca Caragiale
Fără de graiuri gure şi ochi făr’ de priviri,
Făr’ de mişcare forme, şi încă, vai! ce este
Mai sec în astă lume şi mai nemernic, ţeste
Făr’ de gândiri şi inimi lipsite de simţiri!
Tristeţi provinciale de George Topârceanu
Tristeţi de după-amezi ploioase
Şi de nostalgice obsesii,
Când stai cu storurile trase
Şi-aştepţi să vie ora mesii.
Dormi dulce de Alexandru Macedonski
Tu care dormi ești fericit…
Uitând întreaga ta ființă,
Te-ai izolat de suferință…
În mut repaos adâncit,
Epistola Domnului Alexandru Donici, fabulist moldovean – Grigore Alexandrescu
Cum masori ti se masoara” este un proverb stiut:
Aste versuri, de lungimea celor ce tu mi-ai facut,
Sonet 2 de Ion Luca Caragiale
Fals, malonest, venale, hidos eşti, cavalere!
Prea bine ţi-au zis uniiCoţcar Coţcarovici
Menire de George Topârceanu
Printre cimbru şi susai,
Fir plăpând de păpădie
Nalţă, greu, în vârf de pai,
Un bănuţ de floare vie.
Epigramă de Alexandru Macedonski
Cucoane Lascăre, de fel
Nevoie n-ai de portofel —
Tu ştii că eşti boier de viţă…
Nu eşti ca c-conu Tudoriţă,
Să porţi minciunile în el…
Mult mai pe jos îl laşi, săracul:
La minister le duci cu sacul.
Epistola Dlui V. II – Grigore Alexandrescu
Ziceai ca în viata cea mai placuta stare
E a omului slobod de orice-nsarcinare,
Care grijile lumii departe le arunca,
Si-n pace, în tacere, în liniste adânca,
Sonet 1 de Ion Luca Caragiale
Eşti rege, şi, pe tronu-ţi, în plină strălucire
Apari ca totdeauna, şi gat-a ne-ncânta;
Supuşii te salută, zicându-ţi în unire:




