Mihai Eminescu, unul dintre cei mai cunoscuți poeți români, este, de asemenea, cunoscut pentru povestirile sale. Eminescu a scris mai multe povestiri, adesea inspirate de mitologie și folclorul românesc. Gasiti aici Povesti Mihai Eminescu.
Povestirile lui Eminescu se concentrează pe personaje precum zânele, dracii și alte ființe fantastice. Acestea au fost scrise într-un stil poetic, cu imagini și metafore puternice, adesea fiind interpretate ca alegorii ale vieții umane.
Cele mai populare povestiri ale lui Eminescu includ „Fata în grădina de aur” și „Sărmanul Dionis”. „Fata în grădina de aur” este o poveste despre o fată care trăiește într-o grădină fermecată, iar „Sărmanul Dionis” este o poveste despre un tânăr care își caută locul în lume.
Deși povestirile lui Eminescu sunt adesea comparate cu basmele, acestea au un caracter diferit, fiind scrise pentru a transmite o mesaj moral și o înțelegere mai profundă a vieții. Acestea sunt, de asemenea, scrise într-un stil poetic, cu o atenție deosebită la detaliile și la metaforele utilizate.
Povestirile lui Eminescu sunt considerate importante în literatura română, datorită faptului că sunt o expresie a culturii și tradițiilor românești, fiind, de asemenea, un exemplu al stilului literar al lui Eminescu.
În concluzie, povestirile lui Mihai Eminescu sunt o parte importantă a operei sale, reflectând cultura și tradițiile românești și exprimând mesaje morale și filozofice. Cele mai populare povestiri ale sale, precum „Fata în grădina de aur” și „Sărmanul Dionis”, sunt scrise într-un stil poetic, cu o atenție deosebită la metafore și imagini puternice. Aceste povestiri sunt considerate a fi un exemplu de stilul literar al lui Eminescu și sunt valoroase în literatura română.
Era-ntr-o dimineaţă de vară. Marea şi-ntindea nesfârşita-i albăstrime, soarele se ridica încet în seninătatea adânc-albastră a cerului, florile se trezeau proaspete după somnul lung al nopţii, stâncile negre de rouă abureau şi se făceau sure, numai p-ici pe colea cădeau din ele, lenevite de căldură, mici bucăţi de nisip şi piatră.
Poveste, poveste, cuvânt de poveste, în astă sară la noi soseşte pe un pai de secară, să te ţin de vorbă ‘n astă sară.
Apoi poveste, poveste, D-zeu la noi soseşte, că-nainte mult mai este. Era odată un vânător ş-avea trei copii şi era sărac-sărac, cât numai cu-atâta se ţinea, că-mpuşca câte-o păsăruică…
Poveste, poveste – da eu nu-s de pe când poveştile – eu sunt de mai încoace, da m-am dus într-o zi la soacră-mea ş’am găsit un sac de poveşti, şi venind a casă l-am scăpat jos şi s-o…
Era odat-un împărat ş-avea trei fete şi erau aşa de frumoase, de la soare te puteai uita, da la dânsele ba. Acu, cele două erau cum erau, da cea mijlocie nici se mai povesteşte frumuseţea ei.
Era un om sărac – sărac, ş-avea o mulţime de copii. Acu era – în vremea foametei şi el a muncit v-o săptămână pe un căuş de grăunţe. Acu s-a dus la râşniţă cu dânsele. După ce le-o râşnit, a ieşit afară cu căuşul cu făină şi s-a pornit o furtună mare şi i-a luat toată făina din căuş. Da el straşnic s-o mâniat. „Nu mă las eu aşa cu una cu două”
În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte … Făt-Frumos din lacrimă
