A fost ce-a fost, dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti. A fost odată o văduvă săracă de nici muştele.
Tag
Arăt: 1 - 10 din 131 REZULTATE
povesti
Despre povești. Poveștile românești sunt un element important al culturii naționale, reflectând tradițiile, valorile și credințele poporului român. Aceste povești au fost transmise oral de-a lungul generațiilor și s-au dezvoltat într-un mod unic, reflectând influențe din diferite zone ale Europei și ale Orientului Mijlociu.
Poveștile românești sunt adesea pline de fantezie și aventură, dar și de învățăminte morale. Personajele lor includ zâne, vrăjitori, dragoni și alte ființe fantastice, precum și eroi și eroine curajoase. Multe povești sunt încă populare și astăzi, fiind transmise copiilor de părinți și bunici.
Cele mai cunoscute povești românești includ „Prâslea cel voinic și merele de aur”, „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, „Făt-Frumos cu părul de aur”, „Ileana Cosânzeana”, „Harap Alb” și multe altele. Aceste povești au inspirat adesea literatura și arta românească, fiind transmise din generație în generație.
Pe lângă faptul că sunt o parte importantă a culturii românești, poveștile au și un impact educativ asupra copiilor, învățându-i valorile precum curajul, generozitatea și bunătatea. Acestea sunt și o sursă importantă de divertisment, distrând și captivând audiența de toate vârstele.
În concluzie, poveștile românești sunt un element esențial al culturii naționale, fiind transmise de-a lungul generațiilor și continuând să fascineze și să inspire oamenii astăzi.
Petrea prostul de Ioan Slavici
A fost odată un om care era bogat de nu-şi mai ţinea seama bogăţiilor. Avea ogradă largă …
Pestele pe brazda de Ioan Slavici
A fost odata un mos si-o baba, si apoi a fost inca un mos si inca o baba, adeca de doua ori cate un mos si tot de doua ori cate o baba, cu totii impreuna
Narodul curtii de Ioan Slavici
A fost odata un imparat, si acesta tinea in curtea lui un om foarte glumet, care totdeauna, dar mai ales pe timpul mancareu, ul desfata…
Ioanea mamei de Ioan Slavici
A fost odata un om, si omul acesta avea un copil.
Dintre sapte, acesta era al saptelea, adeca ursit la nastere ca sa fie om norocos
Doi frați buni – poveste de Ioan Slavici
Au fost odata doi frati care traiau sub stapanirea tatalui lor in buna intelegere. Cel mai mare plugarea, iar cel mai mic pastorea.
Băiet sărac – poveste de Ioan Slavici
A fost odată o văduvă săracă de nici muştele nu stăteau la casa ei, şi văduva asta avea doi copii…
Bunica de Barbu Ştefănescu Delavrancea
O văz limpede, aşa cum era. Naltă, uscăţivă, cu părul alb şi creţ, cu ochii căprui, cu gura strânsă şi cu buza de sus crestată în dinţi de pieptene, de la nas în jos.
Bunicul de Barbu Ştefănescu Delavrancea
Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme.
Bunicul stă pe prispă. Se gândeşte. La ce se gândeşte? La nimic. Enumeră florile care cad.
Departe, departe de Barbu Ştefănescu Delavrancea
Sub castanii din via părăsită, mai mulţi copilaşi, în cămăşi albe, mă înconjuraseră. Stam pe pământul cald, cu mâinile sub cap, privind adâncul cerului albastru, şi povesteam.