Foicica ulmului,
La marginea drumului,
Drumul Ţarigradului
Şi schelii-mpăratului,
Case-nalte s-au zidit,
Cârciumioară s-a gătit
Şi frumos că s-a boit.
Tag
Arăt: 1 - 10 din 15 REZULTATE
Populare
Literatura română este bogată în opere importante, care au marcat cultura și istoria României. Printre cele mai populare opere se numără „Moara cu noroc” de Ioan Slavici, „Ion” de Liviu Rebreanu și „Enigma Otiliei” de George Călinescu.
„Moara cu noroc” este o poveste despre avarie și putere, care se concentrează pe personajul principal, Ghita, care ajunge să conducă o moară deși nu are experiență în acest domeniu. Prin intermediul personajelor sale complexe, Slavici examinează corupția și puterea în societatea rurală din România de la începutul secolului al XX-lea.
„Ion” de Liviu Rebreanu este o altă operă populară în literatura română, care explorează tema iubirii și a puterii. Povestea se concentrează pe personajul principal, Ion, care începe o relație cu fiica moșierului, dar își dă seama prea târziu că acesta nu este destinul său.
„Enigma Otiliei” de George Călinescu este o poveste despre încredere, trădare și relații interpersonale. Povestea se concentrează pe personajul principal, Felix, care moștenește o sumă mare de bani de la unchiul său și începe să descopere secrete despre familia sa.
Alte opere populare în literatura română includ „Maitreyi” de Mircea Eliade, „Moromeții” de Marin Preda și „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu. Aceste opere acoperă o gamă largă de subiecte, de la iubire și trădare, la politică și istorie.
În concluzie, literatura română are o bogată moștenire culturală, cu opere importante care au influențat societatea română de-a lungul timpului. Printre cele mai populare opere se numără „Moara cu noroc”, „Ion” și „Enigma Otiliei”. Aceste opere acoperă o gamă largă de subiecte și teme, reflectând cultura și istoria României și având o influență durabilă asupra literaturii și societății românești.
Soarele şi luna de Mihai Eminescu
Foaie de cicoare,
În prunduţ de mare
Iată că-mi răsare
Puternicul Soare.
Dar el nu-mi răsare,
Ci va să se-nsoare;
Că mi-a tot umblat
Paparuda de George Topârceanu
Paparudă, rudă,
Vino de ne udă;
Paparudă, rudă,
Vino de ne udă;
Ca să-nceapă ploaie,
Să curgă şiroaie
Cu găleata, leata
Oaia năzdrăvană
La Picior-de-Munte,
Pe dealuri mărunte,
Prin plaiuri tăcute,
De vânturi bătute,
Urcă şi scoboară
Şi drumul măsoară
Trei turme de oi,
Meșterul Manole
Cei nouă zidari,
Nouă meşteri mari
Ei se socotea,
Ca ei să mi-ş facă
Zid de mănăstire
Să nu fie-n lume.
Mănăstirea Argeșului
Pe Argeş în jos,
Pe un mal frumos,
Negru-vodă trece
Cu tovarăşi zece,
Nouă meşteri mari,
Calfe şi zidari,
Şi Manole, zece,
Care-i şi întrece.
Iancul Jiianul
Foicică trei gutui,
Trei gutui, trei alămâi,
Iancule, de unde vii?
– Ia, d-aci, de peste Jii!
Gruia lui Novac
În munţii Catrinului,
În pădurea Pinului,
La cerdacu
Lui Novacu,
La masă de solzi de peşte
Beau voinicii boiereşte.
Cântecul mioarei
S-aude, s-aude,
departe la munte,
gomăn, gomănaş,
glas de buciumaş,
de trei ciobănaşi,
gomăn, gomănind,
oile pornind,
pe-un picior de munte
cu hăţaşuri multe.