A venit din munți un vultur
Și ne-a zis: — „Români Eroi,
Știu un prinț viteaz și tânăr
Ce-ar veni cu drag la voi.
Tag
Arăt: 981 - 990 din 3.129 REZULTATE
Poezii
Despre poezii. Poezia Românească este o formă de artă literară care are o istorie bogată și diversă în cultura română. Aceasta a fost influențată de diverse curente literare, precum romanticismul, simbolismul, modernismul și postmodernismul. De-a lungul timpului, poezia românească a fost abordată de scriitori și poeți importanți, printre care Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ion Barbu și mulți alții.
Poezia românească are ca teme principale iubirea, natura, viața și moartea, dar și probleme sociale și politice. Este caracterizată de sensibilitate, rafinament și simbolism, fiind considerată una dintre cele mai importante forme de artă literară din țară.
Mihai Eminescu este considerat cel mai important poet al literaturii române, fiind cunoscut pentru poemele sale romantice și filozofice, precum „Luceafărul”, „Floare albastră”, „Scrisoarea III” și multe altele. Nichita Stănescu este un alt poet important, cunoscut pentru abordarea sa inovatoare a poeziei, cu poezii dense și pline de simbolism.
Marin Sorescu este cunoscut pentru poemele sale pline de umor și satiră, precum „Cearta cu Dumnezeu” și „Trenul pierdut”. Ion Barbu este un alt poet important al literaturii române, cunoscut pentru poemele sale pline de simbolism, precum „Joc secund” și „Riga Crypto și lapona Enigel”.
În ultimele decenii, poezia românească a fost influențată de tineri poeți și scriitori care aduc un stil nou și inovator, cu poezie experimentală și abstractă. Aceștia se concentrează pe subiecte precum tehnologia, globalizarea și alienarea.
În concluzie, poezia românească este o formă importantă de artă literară, cu o istorie bogată și diversă. Este caracterizată de simbolism, sensibilitate și rafinament, aducând o contribuție valoroasă la cultura și literatura română.
Amor cubist de Adrian Păunescu
La margini te chem,
Să fugim undeva,
Că şi sufletul meu
E o mahala.
Amor cu struguri copți de Adrian Păunescu
Te mai iubesc și te mai frâng, femeie,
În taina de desfrâu a unei nopți,
Și mâna mea din cuie te descheie,
Și suntem vii și strugurii sunt copți.
Amăgire de Adrian Păunescu
Şi iar a venit primăvara,
Şi iar ne minţim că-i frumos,
Şi iar frunzele urcă scara,
Şi-i verde pământul pe jos.
Am visat mirosul tău de Adrian Păunescu
Am adormit în zborul peste hău,
Ca personajul reintrat în carte,
Ardea în jur un Univers de său,
Crucificat pe stelele deșarte.
Am nevoie de oameni de Adrian Păunescu
Am nevoie de oameni,
ei sunt răscumpărarea
singurătății mele de fond,
oameni la metereze,
Alfabet de Adrian Păunescu
Vai de-acei oameni
care condamnă
ca mistic
tot ceea ce nu înțeleg ei.
Albastru-ndoliat de Adrian Păunescu
În plină zi se face noapte
Şi ninge fără de motiv,
Albastrul lui Sabin Bălaşa
S-a-ndoliat definitiv.
Ai să te-nzăpezești la mânăstire de Adrian Păunescu
Dar ia aminte, marea mea iubire,
că ninge-atâta de rudimentar,
c-ai să te-nzăpezești la mânăstire
și n-o să ai soluții de ieșire
Adio, mamă patrie, adio! de Adrian Păunescu
Probabil, mâine-aici va fi pustiu
Şi toţi în pribegie vom porni-o.
Drum bun, popor pierdut la un pariu,
Adio, mamă patrie, adio!