Vine primăvara iarăşi peste noi,
Vine de departe, vine de aproape,
Oameni de zăpadă pleacă înapoi,
Înapoi în lacrimi, înapoi în ape.
Tag
Arăt: 861 - 870 din 3.129 REZULTATE
Poezii
Despre poezii. Poezia Românească este o formă de artă literară care are o istorie bogată și diversă în cultura română. Aceasta a fost influențată de diverse curente literare, precum romanticismul, simbolismul, modernismul și postmodernismul. De-a lungul timpului, poezia românească a fost abordată de scriitori și poeți importanți, printre care Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ion Barbu și mulți alții.
Poezia românească are ca teme principale iubirea, natura, viața și moartea, dar și probleme sociale și politice. Este caracterizată de sensibilitate, rafinament și simbolism, fiind considerată una dintre cele mai importante forme de artă literară din țară.
Mihai Eminescu este considerat cel mai important poet al literaturii române, fiind cunoscut pentru poemele sale romantice și filozofice, precum „Luceafărul”, „Floare albastră”, „Scrisoarea III” și multe altele. Nichita Stănescu este un alt poet important, cunoscut pentru abordarea sa inovatoare a poeziei, cu poezii dense și pline de simbolism.
Marin Sorescu este cunoscut pentru poemele sale pline de umor și satiră, precum „Cearta cu Dumnezeu” și „Trenul pierdut”. Ion Barbu este un alt poet important al literaturii române, cunoscut pentru poemele sale pline de simbolism, precum „Joc secund” și „Riga Crypto și lapona Enigel”.
În ultimele decenii, poezia românească a fost influențată de tineri poeți și scriitori care aduc un stil nou și inovator, cu poezie experimentală și abstractă. Aceștia se concentrează pe subiecte precum tehnologia, globalizarea și alienarea.
În concluzie, poezia românească este o formă importantă de artă literară, cu o istorie bogată și diversă. Este caracterizată de simbolism, sensibilitate și rafinament, aducând o contribuție valoroasă la cultura și literatura română.
De dragoste de Adrian Păunescu
Acest cadavru este fostul Noe,
Care-a salvat idei, orgolii, specii,
Pe Noe jur acum, pentru toți vecii,
Că pentru a iubi eu nu cer voie.
De ce? de Adrian Păunescu
De ce vreți voi
ascensoare
care numai să urce?
De ce nu puneţi şi pe râs impozit de Adrian Păunescu
De ce nu puneţi şi pe râs impozit
Şi birul progresiv pe sărăcie?
De ce nu puneţi taxe pe-ntuneric?
Impozitaţi şi vântul ce adie!
Dator cu viața de Adrian Păunescu
Poetul e dator mereu cu-o viață,
Mereu al sieși, deci al tuturor,
Eu, dacă sunt poet, nu stâlp de gheață,
Cu tot ce am și pot, vă sunt dator.
Dacă tu ai dispărea de Adrian Păunescu
Dacă tu ai dispărea
Într-o noapte oarecare,
Dulcea mea, amara mea,
Aş pleca nebun pe mare.
Dă, Doamne, iarnă de Adrian Păunescu
Împarte, Doamne, cu mine durerea
Din lacrima care te strigă,
Şi dă-mi alinarea,
Şi dă-mi mângâierea,
Cuvintele din urmă de Adrian Păunescu
A mai rămas un fir aşa subţire,
Că nici să mă agăţ de el nu pot,
Ce pot să vă mai spun, la despărţire,
Decât să vă salut, şi-atâta tot?
Cuvânt cu chip de Adrian Păunescu
Dacă-aş avea cuvintele pe limbă
Cum am iubirea-n inimă, ţi-aş spune
Că eşti-prea-dulcea-mea-deşertăciune
Care cu alta, pururi, nu se schimbă.
Cutremurul de Adrian Păunescu
În atâta băltire imorală
a lumii noastre,
cutremurul va fi un criteriu.