Să rămâi român
Nu e chiar în van
Ci înseamnă-a fi
Eminescian.
De-a poetul ce țara-și conține
Un popor nu se poate juca,
Despre poezii. Poezia Românească este o formă de artă literară care are o istorie bogată și diversă în cultura română. Aceasta a fost influențată de diverse curente literare, precum romanticismul, simbolismul, modernismul și postmodernismul. De-a lungul timpului, poezia românească a fost abordată de scriitori și poeți importanți, printre care Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ion Barbu și mulți alții.
Poezia românească are ca teme principale iubirea, natura, viața și moartea, dar și probleme sociale și politice. Este caracterizată de sensibilitate, rafinament și simbolism, fiind considerată una dintre cele mai importante forme de artă literară din țară.
Mihai Eminescu este considerat cel mai important poet al literaturii române, fiind cunoscut pentru poemele sale romantice și filozofice, precum „Luceafărul”, „Floare albastră”, „Scrisoarea III” și multe altele. Nichita Stănescu este un alt poet important, cunoscut pentru abordarea sa inovatoare a poeziei, cu poezii dense și pline de simbolism.
Marin Sorescu este cunoscut pentru poemele sale pline de umor și satiră, precum „Cearta cu Dumnezeu” și „Trenul pierdut”. Ion Barbu este un alt poet important al literaturii române, cunoscut pentru poemele sale pline de simbolism, precum „Joc secund” și „Riga Crypto și lapona Enigel”.
În ultimele decenii, poezia românească a fost influențată de tineri poeți și scriitori care aduc un stil nou și inovator, cu poezie experimentală și abstractă. Aceștia se concentrează pe subiecte precum tehnologia, globalizarea și alienarea.
În concluzie, poezia românească este o formă importantă de artă literară, cu o istorie bogată și diversă. Este caracterizată de simbolism, sensibilitate și rafinament, aducând o contribuție valoroasă la cultura și literatura română.
Să rămâi român
Nu e chiar în van
Ci înseamnă-a fi
Eminescian.
De-a poetul ce țara-și conține
Un popor nu se poate juca,
Prin cinic, guvernamental acord,
La ora ploilor de pașapoarte,
Hiperboreea pleacă înspre nord,
În țara ce le adusese moarte.
Ceea ce vreau să-ți spun acum
E o propoziție eliptică,
Nu de subiect,
Nu de predicat,
Ci de realitate.
Aș vrea să-ți înfățișez
Poezie dedicată Elenei Grecescu, marea iubire a poetului
Căzut din lacrimile mele, jos,
Din însumi dat afară de rana ce mă doare
Un cal, ca din poveștile cu cai,
cu păr vâlvoi și simțurile treze,
fugea fără de țintă pe șosea,
nemaiavând nici forță să necheze.
În lacrimi şi-n acvarii gustul mării,
Penumbra toamnei s-a-mpărţit la doi
Şi-n desfrunzirea şirelor spinării,
E toga lui Ovidiu peste noi.
Aceste nopţi de insomnie,
Aceste pauze-n destin,
Ţi le dedic cu totul ţie,
Cu toată moartea ce-o conţin.
Mărturisesc a fi-ncercat să scap
De gândul despre ea, care mă doare,
Am luat tot felul de liniștitoare,
Dar nu mi-a fost prielnic nici un hap.
A nins, ca într-un fel de remușcare,
Pentru întreaga crimă dintre noi,
N-au mai venit nici îngeri înapoi,
Nici nu ne-au spus bătrânii cum se moare.
În toate filmele acestea,
De dragoste sau de război,
Putem să ne-ntâlnim povestea,
E parcă vorba despre noi.