Haide, mamă, haide, mamă, hai,
Nişte linişte să-mi dai,
Haide, tată, haide, tată, hai,
Nişte linişte să-mi dai.
Poezii
Despre poezii. Poezia Românească este o formă de artă literară care are o istorie bogată și diversă în cultura română. Aceasta a fost influențată de diverse curente literare, precum romanticismul, simbolismul, modernismul și postmodernismul. De-a lungul timpului, poezia românească a fost abordată de scriitori și poeți importanți, printre care Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ion Barbu și mulți alții.
Poezia românească are ca teme principale iubirea, natura, viața și moartea, dar și probleme sociale și politice. Este caracterizată de sensibilitate, rafinament și simbolism, fiind considerată una dintre cele mai importante forme de artă literară din țară.
Mihai Eminescu este considerat cel mai important poet al literaturii române, fiind cunoscut pentru poemele sale romantice și filozofice, precum „Luceafărul”, „Floare albastră”, „Scrisoarea III” și multe altele. Nichita Stănescu este un alt poet important, cunoscut pentru abordarea sa inovatoare a poeziei, cu poezii dense și pline de simbolism.
Marin Sorescu este cunoscut pentru poemele sale pline de umor și satiră, precum „Cearta cu Dumnezeu” și „Trenul pierdut”. Ion Barbu este un alt poet important al literaturii române, cunoscut pentru poemele sale pline de simbolism, precum „Joc secund” și „Riga Crypto și lapona Enigel”.
În ultimele decenii, poezia românească a fost influențată de tineri poeți și scriitori care aduc un stil nou și inovator, cu poezie experimentală și abstractă. Aceștia se concentrează pe subiecte precum tehnologia, globalizarea și alienarea.
În concluzie, poezia românească este o formă importantă de artă literară, cu o istorie bogată și diversă. Este caracterizată de simbolism, sensibilitate și rafinament, aducând o contribuție valoroasă la cultura și literatura română.
Hai să mergem într-o seară de Adrian Păunescu
Hai să mergem într-o seară
Și scăpați de ultimul deochi
Într-o crâșmă ordinară,
Să tăcem, privindu-ne în ochi.
Groapa de Adrian Păunescu
Dar, vai, toţi cetăţenii care sapă
Și obosesc şi dorm şi sapă iar,
Lărgesc inconştient acest coşmar,
Lărgesc inconştient această groapă.
Grădina cu flori de Adrian Păunescu
Ți-am adus o grădină cu flori,
cât în brațe mi-a-ncăput,
poţi să urci, să rămâi, să cobori,
eu ţi-o dau pentr-un singur sărut.
Fratelui tipograf de Adrian Păunescu
În hala paginației e frig,
Un telefon apocaliptic sună,
Ridică telefonul, când te strig,
Și hai să facem o revistă bună.
Fluturele de povară de Adrian Păunescu
Când vin dureri încet, de nicăierea,
Și steagul casei bate mohorât,
Eu tuturora vă șoptesc atât:
Pe draga mea n-o sperie durerea.
Florile dalbe de Adrian Păunescu
Aşadar, nu mai e voie să cântăm
Florile dalbe.
S-a făcut încă un pas înainte
În direcţia cuceririi definitive
A fizionomiei noastre ca popor.
Floarea de zăpadă de Adrian Păunescu
Nu știu cine poate să mă creadă,
Dar mai am puterea de-a iubi,
Mi-a rămas puțin din lunga zi,
Port în mâini o floare de zăpadă.
Floare la rever de Adrian Păunescu
În oraș e noapte,
Am o floare la rever,
Cu un fel de șoapte
Te mai caut, te mai cer.
Totul va fi bine,
Ceasurile au bătut,
Floare de cenușă de Adrian Păunescu
Floare cenușie de cenușă rea,
Plouă cu leșie în ființa mea,
Drumul e cu pete, visul e real,
Ceasul din perete bate ritm mortal.