Nu te-am intoxicat cu baliverne,
Așa simțeam și te-am considerat
Cea mai frumoasă, cu adevărat,
Iubire-ntre iubirile eterne.
Poezii
Despre poezii. Poezia Românească este o formă de artă literară care are o istorie bogată și diversă în cultura română. Aceasta a fost influențată de diverse curente literare, precum romanticismul, simbolismul, modernismul și postmodernismul. De-a lungul timpului, poezia românească a fost abordată de scriitori și poeți importanți, printre care Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ion Barbu și mulți alții.
Poezia românească are ca teme principale iubirea, natura, viața și moartea, dar și probleme sociale și politice. Este caracterizată de sensibilitate, rafinament și simbolism, fiind considerată una dintre cele mai importante forme de artă literară din țară.
Mihai Eminescu este considerat cel mai important poet al literaturii române, fiind cunoscut pentru poemele sale romantice și filozofice, precum „Luceafărul”, „Floare albastră”, „Scrisoarea III” și multe altele. Nichita Stănescu este un alt poet important, cunoscut pentru abordarea sa inovatoare a poeziei, cu poezii dense și pline de simbolism.
Marin Sorescu este cunoscut pentru poemele sale pline de umor și satiră, precum „Cearta cu Dumnezeu” și „Trenul pierdut”. Ion Barbu este un alt poet important al literaturii române, cunoscut pentru poemele sale pline de simbolism, precum „Joc secund” și „Riga Crypto și lapona Enigel”.
În ultimele decenii, poezia românească a fost influențată de tineri poeți și scriitori care aduc un stil nou și inovator, cu poezie experimentală și abstractă. Aceștia se concentrează pe subiecte precum tehnologia, globalizarea și alienarea.
În concluzie, poezia românească este o formă importantă de artă literară, cu o istorie bogată și diversă. Este caracterizată de simbolism, sensibilitate și rafinament, aducând o contribuție valoroasă la cultura și literatura română.
Mă faceți să și râd de Adrian Păunescu
Mă faceți să și râd, cât sunt de trist,
Când din infernul minții voastre iese
Stupidul zvon că mi-ar fi dor de ea,
Din nu știu ce meschine interese.
Lied vechi de dragoste de Adrian Păunescu
Un stingher,
Alt stingher,
Nu pot face doi.
Geru-i ger,
Leru-i ler,
Fără noi.
Liniștită plută de Adrian Păunescu
Ce faci și ce mai faci și ce se-ntîmplă
Cu tine, cea de gura mea născută?
În dragoste ești liniștita plută
Ce cară-n cer a mea arzîndă tîmplă.
Lipsești din hard de Adrian Păunescu
Dacă te-aș fi iubit, te iubeam și acum,
Așa că mă îndoiesc de ce-a fost altădată,
Altădată, cândva, într-o vreme uitată,
Într-o vreme de foc, cu relicve de fum.
Lumea mare de Adrian Păunescu
Lumea mare
este lumea mică
văzută din poziția
în genunchi.
Lumea mică de Adrian Păunescu
Voi scrie, deci, neînfrânat de frică şi luminat, de ceea ce mi-aţi spus, ce se întâmplă jos, în lumea mică, în care vanităţi absurde nu-s.
Liberi spre abator de Adrian Păunescu
Cai de rasă fără șei,
Numai moartea peste ei,
Libertate fără ham,
Camioane cu salam.
Tiruri pe șosele,
Înțesate, vai,
Libertate de Adrian Păunescu
Singura libertate reală
este aceea în care îți poți face
datoria.
Licitaţie fără rost de Adrian Păunescu
Ca să te dau, vor liniştea să-mi dea,
sunt gata orice târguri să-mi propună,
dar cum s-accept şi ce să fac cu ea,
când lor trădarea li se pare bună?