Cu cât sunt ei mai lacomi şi mai răi
Şi mai potrivnici, mai fără ruşine,
Cu-atât îmi e mai drag de ochii tăi,
Cu-atât mai mult mă-ndrăgostesc de tine.
Tag
Arăt: 671 - 680 din 3.129 REZULTATE
Poezii
Despre poezii. Poezia Românească este o formă de artă literară care are o istorie bogată și diversă în cultura română. Aceasta a fost influențată de diverse curente literare, precum romanticismul, simbolismul, modernismul și postmodernismul. De-a lungul timpului, poezia românească a fost abordată de scriitori și poeți importanți, printre care Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ion Barbu și mulți alții.
Poezia românească are ca teme principale iubirea, natura, viața și moartea, dar și probleme sociale și politice. Este caracterizată de sensibilitate, rafinament și simbolism, fiind considerată una dintre cele mai importante forme de artă literară din țară.
Mihai Eminescu este considerat cel mai important poet al literaturii române, fiind cunoscut pentru poemele sale romantice și filozofice, precum „Luceafărul”, „Floare albastră”, „Scrisoarea III” și multe altele. Nichita Stănescu este un alt poet important, cunoscut pentru abordarea sa inovatoare a poeziei, cu poezii dense și pline de simbolism.
Marin Sorescu este cunoscut pentru poemele sale pline de umor și satiră, precum „Cearta cu Dumnezeu” și „Trenul pierdut”. Ion Barbu este un alt poet important al literaturii române, cunoscut pentru poemele sale pline de simbolism, precum „Joc secund” și „Riga Crypto și lapona Enigel”.
În ultimele decenii, poezia românească a fost influențată de tineri poeți și scriitori care aduc un stil nou și inovator, cu poezie experimentală și abstractă. Aceștia se concentrează pe subiecte precum tehnologia, globalizarea și alienarea.
În concluzie, poezia românească este o formă importantă de artă literară, cu o istorie bogată și diversă. Este caracterizată de simbolism, sensibilitate și rafinament, aducând o contribuție valoroasă la cultura și literatura română.
Mă simt atât de singur de Adrian Păunescu
Mă simt atât de singur pe lume că mi-e frig.
La colțurile casei e vânt, și este ploaie,
Ce nici nu pot a crede îmi pare că așa e
Mă-nec în somn de Adrian Păunescu
Mă-nec în somn, te caut lângă mine,
nu te găsesc şi te-aş reinventa.
Unde te afli tu, pierduta mea,
unde te afli şi ce lanţ te ţine?
Măcar într-o aceeaşi curte de Adrian Păunescu
Cei doi îndrăgostiţi sunt separaţi, Deşi distanţele-ntre ei sunt scurte, Dar au un avantaj, faţă de noi, Măcar se află în aceeaşi curte.
Mai dă-mi un golf de sprijin de Adrian Păunescu
Nici marea nu m-a mai primit, săraca, De parcă i-aş fi fost un vitreg prunc, Hei, dragul meu corsar, Dorel Onaca
Mai greu de Adrian Păunescu
Mai greu îmi e când toți ai lumii dorm Și-n jurul meu tăcerea mă întreabă, Atunci aș prefera să mor degrabă Asediat de-acest pustiu enorm.
Lumineze-ne zăpada de Adrian Păunescu
Lumineze-ne zăpada
Care mistuie Carpaţii,
Lumineze-ne zăpada
Care cade pentru alţii.
Lumineze-ne zăpada
Care cade pentru alţii,
Luptă corp la corp de Adrian Păunescu
Om întreg bocindu-și partea,
draga mea de vremi târzii,
te iubim și eu și moartea,
cine te va cuceri?
luzia cuvântului de Adrian Păunescu
Ţăranii mei, ce-aţi dat şi bir şi cote,
Veniţi la fiul vostru ce sunt eu,
Numele meu, de azi, e Don Quijote,
Mă lupt cu morile de vânt din greu.
Mă înrolez ca iarbă de Adrian Păunescu
Și de le-aș pierde toate și iar le-aș pierde toate, Avere și putere și ochi și ideal, Ți-aș cere Ție, Doamne, o singură dreptate,