Unde-n sălcii argintoase
Viespii fac faguri de miere,
Unde soarele-n tăcere
Arde-n bolta nouroasă.
Poezii
Despre poezii. Poezia Românească este o formă de artă literară care are o istorie bogată și diversă în cultura română. Aceasta a fost influențată de diverse curente literare, precum romanticismul, simbolismul, modernismul și postmodernismul. De-a lungul timpului, poezia românească a fost abordată de scriitori și poeți importanți, printre care Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ion Barbu și mulți alții.
Poezia românească are ca teme principale iubirea, natura, viața și moartea, dar și probleme sociale și politice. Este caracterizată de sensibilitate, rafinament și simbolism, fiind considerată una dintre cele mai importante forme de artă literară din țară.
Mihai Eminescu este considerat cel mai important poet al literaturii române, fiind cunoscut pentru poemele sale romantice și filozofice, precum „Luceafărul”, „Floare albastră”, „Scrisoarea III” și multe altele. Nichita Stănescu este un alt poet important, cunoscut pentru abordarea sa inovatoare a poeziei, cu poezii dense și pline de simbolism.
Marin Sorescu este cunoscut pentru poemele sale pline de umor și satiră, precum „Cearta cu Dumnezeu” și „Trenul pierdut”. Ion Barbu este un alt poet important al literaturii române, cunoscut pentru poemele sale pline de simbolism, precum „Joc secund” și „Riga Crypto și lapona Enigel”.
În ultimele decenii, poezia românească a fost influențată de tineri poeți și scriitori care aduc un stil nou și inovator, cu poezie experimentală și abstractă. Aceștia se concentrează pe subiecte precum tehnologia, globalizarea și alienarea.
În concluzie, poezia românească este o formă importantă de artă literară, cu o istorie bogată și diversă. Este caracterizată de simbolism, sensibilitate și rafinament, aducând o contribuție valoroasă la cultura și literatura română.
Rondelul orelor de Alexandru Macedonski
Pe rand orice ore ranesc,
Iar ultima vecinic omoara…-
Tot sufletul mi-este o vioara
Ce plange duios ca traiesc.
Raport către Mihai Viteazul de Adrian Păunescu
Și nu mai sunt în câmpul nostru roade,
Și-abia visăm lumina unei pâini,
Craiova te așteaptă, Voievoade,
Să-ți dea puterea neamului în mâini.
Rană şi cuţit de Adrian Păunescu
Arătai a cuţit,
Arătam ca o rană,
Mama mea m-a găsit
Şi m-a dat de pomană.
Insă îndrăgostit
Şi de-a pururi în goană,
Pumn înlăcrimat de Adrian Păunescu
Când ridic pumnul
să-mi ameninț un dușman,
nu știu de ce
mi se umple de lacrimi.
Proverbe de Adrian Păunescu
Pe când lumea fierbe, noi mai mari, mai mici
Învăţăm proverbe ce se spun pe-aici,
Vrem o altă limbă, toţi ar învăţa,
Proiect al primului capitol din testamentul lui A.P de Adrian Păunescu
Pe aer testamentul cu buzele mi-l scriu,
cât încă nu-s în comă, cât încă mi-este bine,
doresc să se împartă între copii şi tine,
întreaga amintire de când eram om viu.
Progres de Adrian Păunescu
Avem în fața ochilor totul
și nu ne putem bucura
de absolut nimic.
Problematica fericire de Adrian Păunescu
Nu există fericire
decât în măsura
în care o poți problematiza.
Prizonierul de război moare în pace de Adrian Păunescu
Veneam ca prizonierul de război
Către căldura propriei lui case
Şi am bătut la uşă în zadar:
Femeia mea, de-acolo, se mutase.