Viața noastră e viața spumei
Și totuși, de-ar seca din fundu-i mare,
O altă mare-ar face lacrimi lumei.
Precum uitarea-i a durerii moarte
Tag
Arăt: 511 - 520 din 3.129 REZULTATE
Poezii
Despre poezii. Poezia Românească este o formă de artă literară care are o istorie bogată și diversă în cultura română. Aceasta a fost influențată de diverse curente literare, precum romanticismul, simbolismul, modernismul și postmodernismul. De-a lungul timpului, poezia românească a fost abordată de scriitori și poeți importanți, printre care Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ion Barbu și mulți alții.
Poezia românească are ca teme principale iubirea, natura, viața și moartea, dar și probleme sociale și politice. Este caracterizată de sensibilitate, rafinament și simbolism, fiind considerată una dintre cele mai importante forme de artă literară din țară.
Mihai Eminescu este considerat cel mai important poet al literaturii române, fiind cunoscut pentru poemele sale romantice și filozofice, precum „Luceafărul”, „Floare albastră”, „Scrisoarea III” și multe altele. Nichita Stănescu este un alt poet important, cunoscut pentru abordarea sa inovatoare a poeziei, cu poezii dense și pline de simbolism.
Marin Sorescu este cunoscut pentru poemele sale pline de umor și satiră, precum „Cearta cu Dumnezeu” și „Trenul pierdut”. Ion Barbu este un alt poet important al literaturii române, cunoscut pentru poemele sale pline de simbolism, precum „Joc secund” și „Riga Crypto și lapona Enigel”.
În ultimele decenii, poezia românească a fost influențată de tineri poeți și scriitori care aduc un stil nou și inovator, cu poezie experimentală și abstractă. Aceștia se concentrează pe subiecte precum tehnologia, globalizarea și alienarea.
În concluzie, poezia românească este o formă importantă de artă literară, cu o istorie bogată și diversă. Este caracterizată de simbolism, sensibilitate și rafinament, aducând o contribuție valoroasă la cultura și literatura română.
Valuri lungi de flori albastre de Mihai Eminescu
Valuri lungi de flori albastre,
Valurile unei iniști,
Împlu sufletu-mi de vraja
A nemaisimției liniști.
Templul bogăţiei de Alexandru Macedonski
Colos enorm de piatră, maiestuos, splendid,
Cu zece porţi înalte, ce-n faţa-i se deschid,
Ai crede că încape printr-însele oricine,
Culeasă de Mihai Eminescu
Când aş şti că mi-ai veni
Cărăruşa ţi-aş plivi
Şi de iarbă şi de nalbă
Să vii, dragă, mai degrabă.
Sub stele de Alexandru Macedonski
În noaptea naltă
Ce s-a lăsat peste natură
Se-ntrezăresc prin frunzătură
De-acuma… de Mihai Eminescu
De-acuma nu te-oi mai vedea,
Ramâi, ramâi cu bine!
Ma voi feri în calea mea
De tine.
Strigătul inimii de Alexandru Macedonski
Avântă-te, suflet, prin dulce cântare
Şi spune la lume, când este trădare,
Ca s-o deşteptăm!
De-atâtea ori… de Mihai Eminescu
De-atâtea ori am fost să mor,
De dragul dragii mele…
Ce s-au ales de-atât amor,
O, stele, eternelor stele?
Rondelul privighetoarei de Alexandru Macedonski
Privighetoarea-nvietoare
A-ntrematorilor fiori,
Desteapta prin caisii-n floare
Ale zefirilor viori.
Departe sunt de tine… de Mihai Eminescu
Departe sunt de tine şi singur lângă foc,
Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc.
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,
Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.